Printre munții care suferă de o slabă popularitate, se numără și munții Baiului. O posibilă explicație ar fi aceea că se află în “umbra” munților Bucegi de care îi separă valea Prahovei. O a doua posibilă explicație ar fi și aceea că nu sunt nici foarte spectaculoși și dacă adăugăm și faptul că sunt nemarcați în zona de creastă, avem scenariul complet al ...

Piatra Mare reprezintă un masiv relativ izolat, foarte aproape de Brașov si Săcele. Cu oarecare indulgență putem spune că seamănă cu Ceahlăul, mai multe variante de urcare, toate convergând către un vârf unic. Cred că abordarea cea mai simplă este din Timișul de Jos, mai exact de la Dâmbul Morii. Fiind la prima experiență în Piatra Mare, am vrut să “împușcăm” doi ...

Anul 2015 aduce pentru mine o noua țară în “palmaresul” excursiilor montane : Italia. Recunosc că pâna atunci (2015) aveam doar o idee vagă despre potențialul montan al Italiei. Abia după ce am hotărât să mergem în Italia în apropiere de statiunea Riva del Garda, am început să “caut”, convins că nu voi avea ”astâmpăr” în stațiune. De mare ajutor pentru Alpi ...

Dacă cu o zi în urmă nu am reușit să vedem prea multe în jurul cabanei, acum avem ocazia să admirăm toată valea d’Ambiez care la nord de cabană se termină în ghețarul Vedreta d’Ambiez deasupra căruia se găsește vârful Cima Tosa (3173 m) cel mai înalt vârf din Dolomiti di Brenta. Vârful nu este însă vizibil de la cabană, iar traseul pe care îl urmăm nu se va ...

Partenkirchner Dreitorspitze face, sau mai bine zis făcea, parte din ”visele” mele despre munte. Ca ”idee” totul a pornit în 2011 la prima vizită in Garmisch. Acolo după excursia pe Zugspitze, am ajuns în zona gării. De acolo, mai ales după amiaza, se vede foarte frumos Wettersteinwand un perete abrupt și aproape alb la culoare, care mie îmi aducea aminte de Piatra Craiului ...

Se spune că pofta vine mâncând. Parafrazând, aș spune că dorul de munte vine urcând ! După cele două trasee de Via Ferrata din 2013 (Alpspitze și Karwendel Klettersteig), ne-am propus pentru pentru 2014 alte două trasee ceva mai lungi si puțin mai dificile din punct de vedere al efortului fizic. Pentru a face ”economie” de timp ne-am asigurat din timp o cazare în apropiere ...

Sunt situații, e drept destul de rare, când un vis devine și realitate. Am început destul de ambiguu cred. În 2011, fiind pentru prima oară în vizită în Germania, mi-am dorit să ajung și la munte. Cum nu aveam prea multe informații despre munții din Germania, nici eu nici cei la care mergeam, am ales oarecum la întâmplare zona Garmisch Partenkirchen și vârful Zugspitze ca ...

Probabil dacă aș locui în apropiere, mi-aș face timp în fiecare week-end să fac o tură prin Făgăraș. Cel puțin în sezonul de vară. Asta DACĂ ! Munții Făgăraș alături de Retezat, au un loc special în topul preferintelor mele. Din păcate munții Retezat sunt și mai departe și mai greu de accesat cu mașina (nu mai vorbesc de tren) așa că ”periodicitatea” vizitelor ...

În Germania zona montană reprezintă un procent mic din suprafața țării (comparativ cu România), acesta fiind probabil un motiv în plus pentru care traseele sunt bine sau chiar foarte bine amenajate. Sigur că uneori, cel puțin pentru un ”observator” din România, aceste amenajări par puțin ”exagerate”, multe poteci devenind drumuri de doi, trei metri lățime și parcă nu ...

Deşi sezonul de munte l-am început la 1 Mai (pentru 2013), prima excursie la peste 2000 m, o facem în iunie în Parâng. Parângul, ca munte, nu mai prezintă o noutate. Noutatea o va reprezenta totuşi traseul ales dar şi faptul că reuşim în sfârşit, după cinci ani, să vedem la mai mult de cinci metri în zona de creastă Setea, Mohoru, Urdele. Mă refer la excursia din 2008 ...

Anul 2013 începe la fel de "ciudat" ca mulţi din ultimii ani : după o iarnă lungă, se încalzeşte brusc lipsindu-ne de o primăvară normală ca temperaturi. Se apropie 1 Mai, şi vremea se pare ca e numai bună de mers pe munte. După câteva tentative de a găsi şi alţi parteneri de drumeţie, renunţăm (a câta oară ?), şi facem planuri doar pentru doi. Cum singurele mijloace ...

Dacă în 2011 am ajuns pe cel mai înalt vârf din Germania (Zugspitze 2962 m) nu era mai nimic de povestit, având în vedere că toată urcarea se face mecanizat (tren şi telecabină). Sigur că peisajul este foarte frumos dar cam atât ! Pentru 2012, am planificat câteva ture prin munţii Germaniei mai aproape de gustul nostru românesc. Cer anticipat scuze dacă denumirile de munţi, vârfuri sau cabane nu ...

Sfârşitul verii 2010 ne oferă prilejul unei scurte excursii în munţii Călimani. Am mai zis şi repet, aceşti munţi se "bucură" de un nemeritat anonimat, puţini fiind excursioniştii care se încumetă să-i parcurgă fie şi pe porţiuni. Deşi sunt relativ uşor accesibili dinspre Vatra Dornei - Gura Haitii (o versiune), încerc să explic această lipsă de turişti prin lipsa ...

Revenim după ceva ani în munţii Ciucaş, cu intenţia de a parcurge o porţiune nouă dar şi din motive tehnice, munţii Ciucaş fiind ceva mai uşor de abordat ca alţi munţi. 1.Pasul Bratocea - culmea Bratocea - şaua Tigăilor - vârful Ciucaş - cabana Ciucaş - Muntele Roşu. 2 ...

Iată că se implinesc 7 ani de când nu am mai ajuns in Făgăraş. De data aceasta cifra 7 se pare ca mi-a (ne-a) purtat oarecare noroc, cel puţin în ce priveşte vremea. Acţiune scurtă de week-end prelungit, deşi puţin cam încărcată pentru mine (trasee lungi cu rucsac ...

Am plecat de la Plaiul Foii devreme, acest aspect fiind important de avut în vedere : excursia durează în medie 10 ore în condiţii bune la care se mai pot adăuga 2-3 ore în condiţii de vreme nefavorabilă (ceaţă, ploaie) şi e de preferat să nu ne prindă întunericul pe drum. 1. Spârla - La Lanţuri - şaua Grind - La Om - vf. Ascuţit - şaua ...

După "duşul" primit în Parâng, am ajuns cu ceva "peripeţii" în Bucegi, la Poiana Izvoarelor. Aici corpul de cabană ce arsese cu trei ani în urmă, era aproape gata şi oferea condiţii de cazare chiar elegante. Din păcate nu ne-am putut caza acolo, noi fiind trei şi camerele sunt de două persoane. Am luat până la urmă o cameră în corpul vechi. Vremea a fost la început ...

Câteodată îţi vine să crezi în superstiţii forţat de realitate. Oare ne urmăresc 7 ani de ghinion (deşi nu am spart nici o oglindă) ? Din 2004 se pare că nu mai avem mare noroc în ce priveşte vremea. Deşi nu ne-a stricat tot concediul, vremea din vara lui 2008 ne-a încurcat totuşi puţin. În 2008 Parângul nu mai era o noutate, dar era prima oară când încercam să facem ...

O ieşire de weekend, e drept mai prelungit puţin, ne aduce iarăşi in Piatra Craiului. De fapt am tot plănuit să ajungem în Rodnei, dar când a venit sorocul, am constatat că pentru zona de nord a ţării se anunţă ploi în timp ce pentru Meridionali se prognozează vreme bună. Am ajuns până la Plaiul Foii cu o maşină şi ne-am cazat la cabana veche la un preţ ce nu merită ...

Uneori reclama sau super-reclama poate face mai mult rău decât bine. Din cauza reclamei (faimei), munţii Bucegi au uneori darul de a îndepărta turiştii. Mulţi preferă alţi munţi tocmai din dorinţa de a nu se amesteca cu faimoşii "pantofari". Munţii în sine evident că nu au nici o vină că pe platou se plimbă adesea agale câte o persoană în şlapi, munţii Bucegi fiind la ...

Mi-e greu să spun de ce m-au atras întotdeauna munţii Retezat, deşi sunt cei la care ajung cel mai greu. Sincer nici nu cred că are prea mare importanţă. După semieşecul din 2005, în 2007 am avut parcă mai mult noroc, şi când spun noroc mă gândesc în principal la vreme favorabilă. Surpriza neplăcută a fost însă faptul că am găsit cabana Pietrele arsă şi demolată ...

După eşecul "usturător" din Rodnei din 2004, am rămas cu o "gaură" în palmares : porţiunea de creastă dintre şaua Ineuţului şi şaua Gărgălău. Dacă în două încercări eşuate (2002 şi 2004), am vrut să parcurgem această porţiune de creastă dinspre est, în 2007 am zis că e cazul să schimbăm direcţia şi poate şi norocul. ...

Parângul nu era un munte total necunoscut în 2006 când am hotărât să aflăm mai multe despre el. Experienţele anterioare, două la număr, au fost identice pe traseul Complexul I.E.F.S. (capăt telescaun) - Parângul Mare şi retur. În ambele experienţe am avut însă parte de vreme nu tocmai favorabilă, ceaţă înspre est, astfel că partea cea mai spectaculoasă a crestei a ...

Un weekend extins poate fi folosit pentru o ieşire în Piatra-Craiului. Dacă "extensia" cuprinde şi ziua de joi, atunci e posibil de făcut cel puţin două excursii, cu plecare de la Plaiul Foii. Ani de zile mi-am planificat (şi încă o fac) cu mult timp înainte ieşirile pe munte. În 2006, nu a existat nici o planificare, fiind invitat de un prieten să-l însoţesc în Piatra ...

Şi anul 2005 a fost cu ceva ghinion în ce priveşte vremea. Spre deosebire însă de anul precedent, nu am mai fost surprinşi de vreme, dar nici nu am reuşit să facem mare lucru din ce ne propusesem de acasă. După o primă excursie reuşită, a început ploaia care nu a mai vrut să se oprească mai multe zile. Şi ca să merg prin ploaie sau ceaţă doar de dragul de a merge, nu m-a ...

De multe ori ne place să ignorăm cu bună ştiinţă pericolul, deşi suntem conştienţi de el măcar în subconştient. Dacă un pericol posibil apare şi ceva mai rar, avem tendinţa să-l tratăm cu tot mai multă indiferenţă deşi gravitatea lui rămâne constantă. Cam multă teorie ! La ce mă refer ? Ploaia şi vremea nefavorabilă în general, constituie un pericol latent pe ...

Începem vacanţa din 2003 cu o primă excursie în Făgăraş, cu ideea de a ajunge la cabana Urlea. Cum cabana Urlea nu era chiar un scop în sine, am planificat să ajungem acolo de la Complexul Sâmbăta, pentru a parcurge şi porţiunea din creastă dintre Fereastra Mare a Sâmbetei şi curmătura Zârnei. Am ajuns la Sâmbăta cu maşina, şi după ce ne-am echipat corespunzător, am ...

Deşi nu este un munte foarte mare, Piatra Craiului, prezintă poate cele mai multe trasee nemarcate din munţii noştrii. Când spun "trasee nemarcate", mă refer la trasee nemarcate cu semne convenţionale, dar bine cunoscute celor care ştiu mai multe "amănunte" despre acest munte. Brâul de Mijloc însoţeşte în paralel creasta principală dintre Padina Popii şi până dincolo de ...

După mulţi ani în care "direcţia" era inevitabil către Carpaţii Meridionali, am hotărât să explorăm puţin şi prin Carpaţii Orientali. Dintre aceştia, munţii Călimani reprezentau chiar o premieră, iar munţii Rodnei pe care îi revedeam după mai bine de 20 de ani, îi puteam considera tot o premieră. Aşadar vacanţa din 2002 începe în munţii Călimani, munţi care sunt ...

După "preludiu" din Călimani, continuăm vacanţa din 2002 în munţii Rodnei. Reveneam aici după mai bine de 20 de ani, amintirile fiind destul de vagi, una din ele respectiv cabana Puzdrele, fiind distrusă definitiv după câţiva ani când a fost refăcută. Am ajuns acum în complexul turistic Borşa dinspre Vatra Dornei. 1. complex ...

Revenim în Făgăraş, cu intenţia de a mai "acoperi" încă o porţiune din creastă. Cum am mai spus şi altădată, parcurgerea integrală a crestei într-o singură încercare nu m-a fascinat niciodată. Una că sunt nevoie de condiţii de vreme favorabilă pe o perioadă mai lungă (destul de greu de nimerit) şi un al doilea motiv ar fi acela că nici nu am avut cu cine să mă ...

Revenim după trei ani în Retezat, care oferă posibilitatea ca dintr-un singur loc, respectiv cabana Pietrele, poţi face mai multe trasee, fără a fi nevoit să cari tot echipamentul cu tine. Este un avantaj de care profită în special cei ce preferă să se cazeze în cabană sau să folosească cortul doar în zona ferită a cabanei Pietrele. Sigur că acest lucru are dezavantajele ...

Eşecul din 1999 din Ciucaş, din cauza ploii, nu ne-a descurajat prea tare. Am revenit în 2000 cu mai mult succes, mai bine zis cu mai multă vreme bună. După Iezer-Păpuşa şi un scurt popas în Piatra Craiului, Ciucaşul venea ca un 'desert'. Aşa cum spuneam şi în alte dăţi, Ciucaşul nu impresionează prin înălţime ci prin formele stâncilor roase de vreme. De asemeni ...

Se spune că moartea binelui este mai bine. Deşi nu era un aparat cu pretenţii, aparatul meu foto era destul de bun pentru ce-mi trebuia. În 2000 mi-am zis că nu fac suficiente poze cu el, aşa că am împrumutat unul care pe acelaşi film făcea un număr dublu de poze. Proastă alegere am făcut şi aveam să constat asta pe drum când era deja prea târziu. Pe lângă faptul că am ...

Deşi pentru anul 2000 amintirile mai puternice sunt despre Iezer-Păpuşa şi Ciucaş, nu aş vrea să uit totuşi scurta aventură din Piatra-Craiului, mai ales că a reprezentat o premieră. Ziceam că a fost o premieră prin faptul că era prima oară când am parcurs zona centrală, între şaua Grind şi şaua Padinei Închise, integral. Până pe vf.La Om mai fusesem precum şi ...

În Făgăraş e greu până ajungi prima oară, că apoi e greu să nu-ţi placă. Revenim în Făgăraş pentru a treia oară, şi dacă în 1997 scopul era să ajungem pe vârful Moldoveanu, în 1999 scopul principal era să ajungem pe vârful Nogoiu. Pe lângă acest scop punctual, am mai prevăzut şi alte trasee de interes din zona Bârcaciu, Negoiu, Bâlea. ...

După experienţa din Retezat aproape reuşită a urmat o scurtă incursiune în Parâng. De la capătul telescaunului (Parângul Mic) am trecut peste Cârja, Stoiniţa şi Gemănare până pe vârful Parângul Mare. Vremea însă nu a fost tocmai favorabilă (ceva ceaţă). În drum spre casă am ajuns şi în Făgăraş, fără mari pretenţii de trasee. ...

Munţii Retezat au fost şi vor rămâne o destinaţie preferată. Dar ca să nu nedreptăţesc alţi munţi, aş putea spune că sunt prea puţini munţi în care nu aş vrea să merg. Fiecare are farmecul şi 'parfumul' propriu care îi fac unici. Anul 1998 a fost un an în care am reuşit să mai convingem câteva persoane să ne însoţească pe munte. Aşa că am pornit cu două ...

După doi ani de 'încălzire', am hotărât că e timpul să ne îndeplinim un vis care dura de foarte mulţi ani : acela de a ajunge în Făgăraş ! Ei şi ce mare chestie e Făgăraşul vor spune cei care au trecut pe acolo ?! Pentru cine a fost prin Făgăraş, ştie că nu e un munte mai dificil sau periculos ca alţii (Piatra Craiului, Retezat), dar în 1997 aveam foarte puţine ...

Reveniţi abia de un an în circuitul montan, în 1996 ne-am propus tot un munte cunoscut : Piatra Craiului. Prezenta unele avantaje pentru situaţia noastră de atunci : se putea ajunge uşor la baza lui cu maşina şi deci o aprovizionare uşoara cu mâncare; se puteau face excursii de o zi fără să fie necesară prezenţa cortului (care oricum nu-l aveam); în caz de vreme ...

Anul 1995 a reprezentat o nouă premieră, în sensul că am început să ne deplasăm cu maşina, ceea ce prezintă multe avantaje în excursiile pe munte, dar şi o serie de inconveniente (ca să nu le zic dezavantaje). Avantajele majore ar fi că nu mai depinzi de nici un mijloc de transport gen tren sau autobuz şi câştigi uneori mult timp; altul ar fi acela că poţi lua cu tine ...

Uneori viaţa ne obligă la câte o pauză. Dacă aceasta priveşte o pasiune (ca şi hobby nu de altă natură !), de multe ori acesta se stinge încet şi cu greu poate fi reluată. Dacă e vorba de un hobby de natură sportivă, şi anii ne mai pun în "cârcă" (burtă !) ceva kilograme, de multe ori nici nu mai putem relua. Conformaţia fizică "uscată" a făcut ca după 9 ani de ...

Anul 1983 a fost ultimul din perioada adolescenţei-tinereţii, după care au urmat aproape 10 ani de pauză în excursiile pe munte. Motivele au fost de natură familiară, copiii în special. Dar asta era mai puţin important în 1983 ! 1. Cheia - Muntele Roşu - Gropşoarele - Zăganu Pentru 1983 am planificat să ...

Anul 1982 a însemnat şi întâlnirea cu "soarta", adică cu viitoarea soţie şi parteneră aproape nedespărţită pe munte de atunci. Reuşisem să am echipament propriu complet : rucsac, cort, sac de dormit şi deja aveam o strategie viabilă în stabilirea echipamentului necesar şi în ce priveşte mâncarea (evident la ce se găsea la acea vreme). Împreună cu altă pereche, am ...

Dacă în 1980 amatorii de mers pe munte au fost foarte puţini, în 1981 situaţia s-a schimbat, numărul acestora depăşind 10. De fapt cei ce aveau ceva cu muntele erau la fel de puţini, majoritatea folosind acest prilej pentru a pleca de acasă într-un grup oarecum organizat (mai ales fetele !). Ca în orice grup eterogen, interesele şi obiectivele sunt diferite, lucru nu tocmai ...

În primăvara lui 1980, am găsit în librărie şi am cumpărat o carte (monografie) despre munţii Apuseni cum îmi place mie să le zic, sau Bihor-Vlădeasa cum li se mai zice oficial. Diferenţa constă în faptul că Apusenii, cred că mai includ şi alţi munţi. Cum nu mai fusesem în aceşti munţi, am hotărât că asta va fi destinaţia pentru vara lui 1980. ...

După aventura din Retezat din 1977, au urmat doi ani de pauză pe munte, deşi în 1979 a existat o tentativă nereuşită tot în Retezat (am ajuns doar până la cabana Pietrele). Anul 1980 m-a prins cu ceva echipament nou, respectiv un rucsac cu cadru foarte la modă la vremea aceea şi nişte ghete mai bune pentru munte (celebrele Insulated !). Prima ieşire din acel an, a fost în ...

Dacă prima ieşire pe munte (Ceahlău 1976) a fost aproape din întâmplare, în anul următor în Retezat şi parţial în Parâng, a fost la întâmplare. Zic asta din mai multe motive. Unul ar fi acela că eram încă nepregătiţi deşi nu eram la prima încercare. Destinaţia a fost aleasă, cred, la sugestia unui amic care avea ceva experienţă şi care planifica şi el o ieşire cu ...

Hai la drum... Orice istorie are o pre-istorie. Copil fiind (chiar preşcolar !) am fost într-un concediu cu părinţii la Sinaia. Pentru mine atunci muntele însemna brazi şi câteva pante mai abrupte. Am urcat împreună cu alţii până la Cota 1400 ce mi s-a părut o chestie grozavă (şi era probabil, având în vedere vârsta şi că am urcat pe jos !). Din curtea vilei în care ...