Piatra Craiului 2006
Un weekend extins poate fi folosit pentru o ieşire în Piatra-Craiului. Dacă "extensia" cuprinde şi ziua de joi, atunci e posibil de făcut cel puţin două excursii, cu plecare de la Plaiul Foii. Ani de zile mi-am planificat (şi încă o fac) cu mult timp înainte ieşirile pe munte. În 2006, nu a existat nici o planificare, fiind invitat de un prieten să-l însoţesc în Piatra Craiului, cu o zi înaintea plecării. Nu am ezitat însă pentru că aveam ceva "vechime" pe traseele din Piatra Craiului. Acest gen de ieşiri "fulger" aveam să le mai repet şi în alţi munţi, prezentând avantajul că în una - două zile de concediu plus weekend-ul poţi face o ieşire reuşită.
1. Plaiul Foii - La Lanţuri - La Om - Lespezi - şaua Funduri - Ceardacul Stanciului
2. Poiana Coţofenei - Termopile - La Plăci - La Ulcior - Anghelide - La Lanţuri - Spârla
1. Plaiul Foii - La Lanţuri - La Om - Lespezi - şaua Funduri - Ceardacul Stanciului
2. Poiana Coţofenei - Termopile - La Plăci - La Ulcior - Anghelide - La Lanţuri - Spârla
Primul traseu a vizat creasta sudică. Traseul pleacă de la Plaiul Foii şi urmează drumul forestier către refugiul Spârla. Părăsim drumul forestier spre stânga, şi începem să urcăm, mai lent la început şi ceva mai abrupt în apropierea refugiului. Refugiul oferă un prim loc de popas necesar având în vedere urcuşul ce urmează. De la refugiu, poteca se îndreaptă perpendicular spre munte prin pădure, până la o bifurcare a traseului : dreapta spre Marele Grohotiş şi stânga spre creastă. Alegem traseul din stânga şi după un urcuş prin grohotiş, ajungem sub stâncile cunoscute sub denumirea Zaplaz. Ocolim prin stânga lor, apoi începem să urcăm în spatele lor printr-un "horn" ajutaţi de câteva "lanţuri". După ce trecem de Zaplaz, intrăm în porţiunea "La lanţuri", un urcuş foarte spectaculos, în care pe mai multe porţiuni există "lanţuri" ajutătoare.
Această porţiune de traseu necesită puţină îndemânare la căţărare şi condiţie fizică bună. Cei ce au rău de înălţime nu au ce căuta pe aici. Traseul este dificil la urcare dar mi se pare şi mai dificil la coborâre. După aproximativ 2 ore de urcuş spectaculos (zona cu lanţuri), traseul iese în crestă în şaua Grind. Din şaua Grind spre stânga în 20 min. ajungem pe vf.La Om, cel mai înalt din Piatra Craiului. Revenim în şaua Grind urmând în continuare creasta sudică. Deşi mai joasă decât cea central-nordică, această creastă este la fel de dificilă. Este dificilă, odată că urcă şi coboară fiecare vârf (nu mai puţin de cinci !) dar şi prin faptul că sunt porţiuni foarte înguste în care ai impresia că mergi pe coama acoperişului unei case.
Ajungem cu bine în şaua Funduri de unde începe şi coborârea, traseul urmând spre înapoi direcţia din care am venit, paralel cu traseul de creastă, pe Brâul de Jos. Trecem pe lângă Ceardacul Stanciului la fel de celebru si spectaculos ca Zaplazul. Deşi la o altitudine mult mai mică, traseul nu este deloc lejer, alternând cu porţiuni de urcuş şi coborâre. În dreptul refugiului Spârla, ne intersectăm cu traseul pe care am urcat în creastă, de aici coborârea decurgând fără probleme până la refugiu şi apoi, mai departe către Plaiul Foii. Luând în calcul şi mici pauze de odihnă sau de masă, traseul durează în general 10-12 ore, fiind obligatoriu să avem apă cu noi, şansele de a găsi apă fiind zero (cu ceva şanse se mai găseşte ceva zăpadă, dar murdară). Cum apa a fost într-adevăr o problemă, voi intra puţin în amănunt.
După mulţi ani pe munte şi chiar pe acest traseu, mi-am apreciat foarte bine necesarul de apă. Colegul de tură, atunci mai la începutul "carierei" dar şi ceva mai mare consumator de apă, a rămas în şaua Funduri fără apă. Asta face ca pe la Marele Grohotiş a rămas efectiv fără vlagă. Am cedat şi rezerva mea de apă dar tot părea prea puţină. După efortul depus până atunci, simţea nevoia de ceva energizant (ceva dulce), dar fără apă ar fi fost "pedeapsă". A încercat să aţipească puţin în speranţa că-şi va mai reveni (s-a întins în iarbă !). După câteva minute am plecat mai departe, şi imediat după Padina Lăncii, am găsit o limbă de zăpadă şi am pus în PET-uri şi am încercat să o topim dar randamentul era mic. Norocul lui au fost doi turişti ce veneau de la Spârla şi care i-au cedat un litru de apă.
Partea bună a incidentului cu apa, a fost că ne-am împrietenit cu respectivii excursionişti, şi următoarea ieşire am făcut-o împreună. Excursia propusă de ei, de data aceasta, a fost pe Brâul de Mijloc. Urcăm de la Plaiul Foii până în Poiana Coţofenii, apoi poteca virează către stânga, fiind puţin mai dificil de orientat din cauza multor doborâturi. Ajungem astfel după puţin timp la intersecţia cu Brâul de Jos ce pare să continue în dreapta, noi însă urcăm iarăşi în diagonală către stânga. Acest urcuş ne va scoate în Brâul de Mijloc la locul numit "Termopile". Tot aici vom găsi şi marcajul cu cruce verde până la traseul Anghelide. Traseul pe Brâul de Mijloc este caracteristic, şerpuitor, fie prin grohotişul padinilor seci fie prin jnepeniş sau printre brăduţi pe câte un picior ce coboară din creastă.
De la Termopile şi până la ieşirea în traseul "La lanţuri", tendinţa traseului este de a urca. Astfel că la final suntem foarte aproape de şaua Grind. Până la Anghelide, două urcuşuri sunt demne de amintit. Cel de "La Plăci", un urcuş abrupt pe o stâncă plată şi îngustă cu puţine punte de sprijin dar şi cel ce ne scoate la grota "La Ulcior", un urcuş lung şi obositor chiar dacă nu e periculos. La Ulcior este o mică grotă aflată la câţiva metri de potecă, unde în câteva PET-uri picură apă din tavan. Apa astfel strânsă este bună de băut şi nu e de refuzat, având în vedere că pe întreg traseul nu există nici o sursă de apă. Cum a început să bureze puţin, ne adăpostim în grotă şi mâncă câte ceva ca masă de prânz. E momentul să mai povestim fiecare din experienţele pe munte.
Din fericire bura de ploaie s-a consumat rapid, aşa că vom continua traseul. Depăşind muchia culmii de La Ulcior, ajungem foarte repede la intersecţia cu traseul Anghelide, traseu ce coboară, trecând mai întâi prin Canionul Negru. Tot aici se termină şi marcajul cu cruce verde, în continuare fiind nevoiţi să ne orientăm după momâi de piatră. Urmează o primă ascensiune pe o stâncă verticală, urcare ce ne pune la încercare abilităţile de căţărători. Poteca este în continuare bine conturată dar traseul e ceva mai dificil ca până acum, necesitând o atenţie mărită, nu întotdeauna putând anticipa "cursul" potecii. Vom fi astfel nevoiţi să ne mulţumim că vedem poteca din faţa noastră şi atât. Ai din această cauză uneori sentimentul că te vei rătăci, lucru care nu e în nici un caz de dorit.
Sălbăticia şi frumuseţea acestei porţiuni e egalată cu greu de alte trasee, chiar din Piatra Craiului. Mai avem de depăşit câteva porţiuni mai expuse, dar cu ceva atenţie, acestea nu ne pun probleme serioase. După o coborâre scurtă ne intersectăm în sfârşit cu traseul "La Lanţuri", în locul numit "Trecerea mult dorită", o intrare în traseul Brâului de Mijloc greu de sesizat pentru cine nu are informaţii precise. De aici începe coborârea pe traseul "La Lanţuri", o coborâre dificilă şi obositoare după tot efortul de până acum. Doi dintre cei ce ne însoţesc, vor să continuăm pe Brâul de Mijloc înspre Poiana Închisă deşi nu ştiu exact unde începe acest traseu. În mod sigur nu e în continuarea celui pe care am venit, ci ceva mai jos, aşa cum am aflat mai târziu.
Eu şi alţii doi hotărâm să coborâm totuşi, ora târzie şi oboseala acumulată fiind hotărâtoare. Nu mi-a părut rău că nu am continuat, cei doi au bâjbâit destul de mult după traseu astfel că au ajuns la Plaiul Foii mult după lăsarea întunericului. Traseul Brâului de Mijloc din dreapta Lanţurilor până la Poiana Închisă, este mult prea spectaculos ca să fie făcut în grabă aşa cum voi constata într-o excursie viitoare. Ajungem în final la Plaiul Foii, foarte mulţumiţi de cele două excursii ! Albumul foto complet realizat se găseşte la : Piatra Craiului 2006 (vezi album ...)