Rodnei 2007
După eşecul "usturător" din Rodnei din 2004, am rămas cu o "gaură" în palmares : porţiunea de creastă dintre şaua Ineuţului şi şaua Gărgălău. Dacă în două încercări eşuate (2002 şi 2004), am vrut să parcurgem această porţiune de creastă dinspre est, în 2007 am zis că e cazul să schimbăm direcţia şi poate şi norocul.

1. Şaua Gărgălău - Gărgălău - Omului - Cişa - Ineu - şaua Ineuţului - lacul Lala Mică
2. lacul Lala Mică - lacul Lala Mare - şaua Gajei - pasul Rotunda
 
În deschiderea "sezonului" pe munte 2007, am hotărât împreună doar cu juniorul, să ne încercăm norocul într-un weekend prelungit, în munţii Rodnei. Plecăm cu trenul de dimineaţă până la Vatra Dornei iar de aici după o pauză de două ore, plecăm cu un autobuz spre pasul Prislop. Un autobuz vechi şi cam prăfuit, se târâie pe valea Bistriţei şi ne lasă în final în pasul Prislop. Pentru cei ce nu vor să parcurgă întreaga creastă a munţilor Rodnei, pasul Prislop reprezintă cel mai accesibil loc de a ajunge în creastă, mai exact în şaua Gărgălău, de unde putem opta pentru est (Ineu) sau vest (Pietrosu). Din pasul Prislop, urcăm puţin apoi drumul este aproape drept până în şaua Stiol. Aici ne intersectăm cu poteca ce urcă de la cascada Cailor dar şi cu cea ce vine de la capătul telescaunului din Complexul Borşa. În dreapta noastră zărim Complexul dar şi oraşul Borşa.
Din şaua Stiol, poteca merge către stânga şi începe să urce uşor, mai întâi până deasupra lacului Stiol apoi ceva mai abrupt printre jnepeni până sub şaua Gărgălău. Aici zona este mlăştinoasă în mare parte, dar în partea stângă există o zonă mai ferită şi uscată unde vom instala cortul. Deşi oficial izvorul Bistriţei (mai exact a Bistriţei Aurii) este lacul Stiol, acesta din urmă este alimentat de izvoarele de sub vârful şi şaua Gărgălău. Mă întreb dacă toate izvoarele râurilor mari din România sunt la fel de confuz definite. Cum ne găsim pe versantul nordic, se lasă repede întunericul dar şi răcoarea. E destul de ciudat să ştii că acasă sunt probabil aproape 30 de grade iar aici suntem nevoiţi să ne culcăm în saci de dormit îmbrăcaţi binişor. Din lipsă de ocupaţie ne-am culcat destul de devreme, astfel încât reuşim să ne trezim înainte de răsărit sătui de somn.
Strângem toate bagajele deşi cortul e încă ud de la roua de peste noapte, dar am pierde prea mult timp aşteptând să-l usuce soarele sau vântul. Deja creasta este luminată de soare, aşa că începem urcarea în şaua Gărgălău. Ajunşi în şa, facem o scurtă pauză pentru fotografii, peisajul ce se deschide atât către est dar spre vest în special fiind superb. Dacă traseul de creastă spre vest ocoleşte pe la poale multe din vârfurile întâlnite, traseul spre est va urma cu "stricteţe" linia de creastă peste vârfuri. Excepţie face doar vârful Ineu, a cărui urcare este opţională dar foarte recomandată. Din şaua Gărgălău începem un urcuş abrupt şi obositor ce se termină pe vârful Gărgălău. Vremea bună ne dă posibilitatea să facem un tur de orizont. Spre nord lacul Stiol, spre vest toată creasta până la vârful Pietrosu iar spre est creasta până la vârful Ineu.
De pe vârful Gărgălău schimbăm direcţia de mers către sud într-o coborâre uşoară, apoi urcăm lent către vârful Omului. În apropierea vârfului constatăm că jumătate din cort, legat cam neglijent de rucsac ca să se usuce, l-am pierdut. Fără el nu vom putea înnopta şi de ajuns la "civilizaţie" e cam greu într-o zi. Zărim totuşi ceva căzut în potecă tocmai pe vârful Gărgălău. Trimit juniorul înapoi şi se întoarce triumfător cu "diferenţa" de la cort. Ne-am scos ! Ajunşi pe vârful Omului, direcţia de deplasare se orientează iarăşi către est. Vom mai urca şi coborî vârfurile Cişa şi Coasta Netedă dar fără probleme, diferenţele de nivel fiind destul de mici. Ajungem astfel în şaua Ineului de unde se desprinde un traseu ce urcă pe vârf. Lăsăm bagajele în potecă şi urcăm pe vârful Ineu, un loc cu o panoramă excelentă. Spre vest vedem şerpuirea traseului de creastă ce se pierde spre vârful Pietrosu, iar spre nord-vest zărim pasul Prislop.
Înspre est vârfurile Ineuţ şi Roşu par foarte aproape. Sub noi, înspre nord-est zărim lacul Lala Mică. După câteva fotografii, coborâm şi ne recuperăm bagajele, şi urmăm în continuare traseul ce ocoleşte pe la poale vârful Ineu. Ajungem în Şaua cu Lac unde ne intersectăm şi cu traseul ce vine dinspre sud pe la Valea Vinului. Continuăm şi coborâm până în şaua Ineuţului, de unde părăsim traseul de creastă şi coborâm ceva mai abrupt până la lacul Lala Mică acesta fiind şi punctul final al traseului propus. Apropos de numele celor trei şei din jurul vârfului Ineu, în harta ce o aveam aveau altă ordine, dar cred că cea corectă este cea prezentată de mine. Ajunşi la lacul Lala Mică, ne instalăm cortul, mâncăm ceva, apoi plecăm într-o plimbare prin împrejurimi obiectivul principal fiind lacul Lala Mare, situat ceva mai jos de locul unde ne-am instalat noi cortul.
Ne culcăm iarăşi devreme mai ales din lipsă de activitate dar şi din lipsă de alţi turişti cu care să mai stai la poveşti (de munte !). De fapt în trei zile cât am fost pe munte nu am întâlnit nici un alt excursionist. E drept că era luna iunie, mai puţin aglomerată pe munte. Ne trezim de dimineaţă cu intenţia de a ajunge acasă. Dar până acolo e drum lung. Strângem bagajele şi coborâm pe lângă lacul Lala Mare, apoi curând începem să urcăm până în şaua Gajei. Aici traseul se bifurcă, unul urcând în dreapta pe vârful Ineuţ, altul continuă în coborâre uşoară pe Dosul Gajei. După ce trecem de vârful Gajei, poteca (cu aspect de drum forestier de acum) coboară mai abrupt pe scurtături sau în serpentine largi pe drum. Spre final intrăm în pădure care ne scoate în pasul Rotunda. Tot de aici pleacă şi poteca ce urcă în munţii Suhard. Până la şoseaua de pe valea Bistriţei mai avem ceva kilometrii de mers (3-4).
Cu puţin noroc găsim o maşină care ne transportă până în Câmpulung Moldovenesc, de unde aşteptăm un tren către casă. Deşi scurtă, excursia a fost perfectă, vremea bună ne-a ajutat să ne încadrăm în planificarea de acasă! Albumul foto complet realizat în Rodnei se găseşte la : Rodnei 2007 (vezi album ...)