Făgăraş 2003
Începem vacanţa din 2003 cu o primă excursie în Făgăraş, cu ideea de a ajunge la cabana Urlea. Cum cabana Urlea nu era chiar un scop în sine, am planificat să ajungem acolo de la Complexul Sâmbăta, pentru a parcurge şi porţiunea din creastă dintre Fereastra Mare a Sâmbetei şi curmătura Zârnei. Am ajuns la Sâmbăta cu maşina, şi după ce ne-am echipat corespunzător, am lăsat maşina în parcare, şi am pornit către cabana Sâmbăta. Graba era din pricină că a doua zi vroiam să plecăm dintr-un loc cât mai aproape de creastă.
1. Cabana Sâmbăta - Fereastra Mare - şaua Mogoş - Leaota - curmătura Zârnei - şaua Moşului - cab. Urlea
1. Cabana Sâmbăta - Fereastra Mare - şaua Mogoş - Leaota - curmătura Zârnei - şaua Moşului - cab. Urlea
Drumul de la Complexul Sâmbăta până la cabana Sâmbăta, este relativ uşor, prima parte se face pe un drum forestier apoi pe potecă în condiţii lejere. Ajungem la cabană şi ne cazăm, ba chiar găsim să cumpărăm şi ceva de mâncare. Lume multă, în mare parte formată dintr-un grup ce construia o toaletă ecologică. Noaptea a fost cam aiurea, camera în care ne-am cazat fiind o cameră de trecere către altă cameră. Oricum nu am mai făcut mofturi doar pentru o noapte, şi ar fi fost mai "urât" dacă nu găseam cazare, neavând cortul cu noi. Ne trezim de dimineaţă, şi după o gustare şi un ceai cald suntem gata de plecare către Fereastra Mare a Sâmbetei. Traseul până în creastă ne este cunoscut, fiind cel parcurs la prima întâlnire cu munţii Făgăraş în 1997.
De la cabană poteca urcă la început domol, apoi după ce trecem apa şi ne despărţim de traseul ce duce în Fereastra Mică a Sâmbetei, vom începe să urcăm susţinut printre brăduţi şi jnepeni. Urcuşul nu este dificil ci doar obositor. Ajungem astfel la baza căldării glaciare de unde se desprinde o potecă spre stânga către vârful Cheia Bindei. Noi vom urma poteca din dreapta ce urcă mai multe trepte al căldării glaciare, având în stânga vârful Colţul Bălăceni, un vârf foarte spectaculos. O ultimă ascensiune ceva mai abruptă şi în serpentine scurte, ne scoate în şaua Fereastra Mare a Sâmbetei. Este momentul să facem o mică pauză să ne odihnim dar să şi admirăm peisajul. Sub noi, valea largă a Sâmbetei iar spre vest vârful Slănina. Cineva a înnoptat aici şi acum îşi strânge cortul.
Noi ne vom continua drumul, de acum pe traseul de creastă, către est. Poteca este pe poala sudică a crestei, şi vom lăsa în urma noastră vârfurile Colţul Bălăceni, Cheia Bindei şi Mogoş dar fără a le urca. Ajungem sub vârful Urlea, de unde poteca virează către dreapta spre vârful Fundul Bindei. Urcăm încet până aproape de acest ultim vârf unde se desprinde o potecă ce duce către vârfurile Dara şi Hârtopu, două vârfuri din categoria 2500 m şi peste. Nu avem însă timp să ne abatem până acolo, aşa că vom începe să coborâm de pe vârf către stânga. În stânga, în vale se zăreşte lacul Urlea. Coborârea este lungă fără a fi şi dificilă şi ne scoate în final în curmătura Zârnei. De aici părăsim traseul de creastă şi ne înscriem pe o potecă ce se întoarce înapoi către vest, apoi după ce traversăm apa, începem să urcăm spre nord pe vârful Moşului.
De fapt poteca ce o urmăm acum, este poteca ce face legătura între curmătura Zârnei şi cabana Urlea fără a fi nevoiţi să urcăm în creastă. Ajunşi pe vârful Moşului ne intersectăm cu poteca ce leagă cabana de vârful Urlea. De aici vom coborî către cabana Urlea, mai uşor la început, şi tot mai abrupt pe măsură ce ne apropiem de cabană. Pierderea de altitudine ca şi câştigul se face cu efort. Am ajuns în sfârşit la cabana Urlea, o cabană drăguţică după "standardele" mele. Din păcate puţin animată, deşi oferă şi cazare şi ceva de mâncare. Adevărul este că e cam departe de traseul de creastă şi cine nu ţine neapărat să ajungă aici cred că va prefera un alt loc de campare, de exemplu lângă lacul Urlea. O surpriză mai puţin plăcută a fost camera în care am fost cazaţi la etaj. Etajul mansardat, are ferestre doar la un hol comun ce se află în faţa camerelor, camerele în sine neavând nici o fereastră ceea ce e cam aiurea şi ziua când eşti obligat să stai cu uşa deschisă ca să intre puţină lumină. Nu ştiu cine a gândit astfel camerele de la etaj, dar oricum nu mai are importanţă, veşti recente şi neplăcute trec şi cabana Urlea în categoria "foste" !
Următoarea zi pornim înapoi către complexul Sâmbăta, traseul fiind aproape identic. De la cabană urcăm până pe vârful Moşului dar de aici nu mai coborâm către Zârna, ci vom urca până pe vârful Urlea. Ceva ceaţă pe vârf, aşa că nici pozele nu au ieşit ca lumea. Coborâm de pe vârful Urlea şi vom ajunge în traseul de creastă pe care am venit cu o zi în urmă. Restul traseului decurge fără evenimente deosebite dacă ignorăm întâlnirea puţin neplăcută cu câinii de la o turmă ce paşte "evident" în potecă. Ajungem astfel la cabana Sâmbăta, dar după o pauză ne continuăm drumul până la complexul Sâmbăta, preferând cazarea de aici.