Călimani 2010
Sfârşitul verii 2010 ne oferă prilejul unei scurte excursii în munţii Călimani. Am mai zis şi repet, aceşti munţi se "bucură" de un nemeritat anonimat, puţini fiind excursioniştii care se încumetă să-i parcurgă fie şi pe porţiuni. Deşi sunt relativ uşor accesibili dinspre Vatra Dornei - Gura Haitii (o versiune), încerc să explic această lipsă de turişti prin lipsa cabanelor, puţinile pensiuni din zonă fiind cam departe de creastă. Dacă în 2009 se putea parcurge distanţa dintre Gura Haitii şi fosta colonie doar parţial, în 2010 se putea ajunge cu maşina oriunde : până la carieră pentru maşinile obişnuite şi chiar până la cabana meteo Retitiş pentru masinile de teren.
Deşi sfârşit de August, vremea se anunţă favorabilă pentru munte. Împreună cu alţi prieteni, mai puţin obişnuiţi cu muntele, hotărâm să ne petrecem câteva zile la munte. Şi dacă tot am ajuns la munte, nu ne trebuie prea mult să mergem şi pe munte. Traseul spre stâncile 12 Apostoli, pleacă de la capatul satului Gura Haitii, loc de bifurcaţie de drumuri, unul continuă în stânga până la carieră (şi mai departe) iar unul merge spre dreapta pe valea Tarniţa. De la intersecţie vom merge către drepta pe drum şi după câţiva zeci de metrii poteca se desprinde către dreapta şi începe să urce. Aici e nevoie de puţină atenţie, poteca fiind nevoită să ocolească câteva păşuni îngrădite.
După o primă porţiune mai neclară, poteca continuă să urce prin fâneţe îngrădite dar cu "pârleaz" amenajat, ceea ce nu ne va pune probleme de acces. Am urcat destul de abrupt, dar deja peisajul începe să ne încânte. În spatele nostru vârfurile Călimanu Cerbului şi Călimanu Izvor masive dar puţin spectaculoase. În stânga admirăm întreaga creastă dintre vârfurile Retitiş - Pietricelu - Negoiu Unguresc - Pietrosul Călimani. Urmează o porţiune mai domoală dar care se încheie cu un nou urcuş abrupt până în marginea pădurii. După o mică pauză intrăm în pădure unde urcuşul continuă la fel de abrupt. Abia spre final panta se mai "înmoaie" şi intrăm în zona de jnepeni şi afine. Deşi cam trecute, mai găsim ceva afine.
Foarte curând ajungem în creastă. Aici peisajul probabil nu ar impresiona cu nimic dacă nu ar fi aceste stânci izolate răspândite pe aproximativ 200 m, cunoscute sub denumirea de Cei 12 apostoli. Stâncile sunt întradevăr deosebite şi cu puţină imaginaţie poţi "vedea" figuri parcă săpate în piatră cumva asemănătoare cu Babele sau Sfinxul din Bucegi. Printre aceste stânci se remarcă parcă "Moşul cu trei feţe" ce poate fi escaladat si care oferă o privelişte deosebită asupra întregii zone a munţilor Călimani dar şi mai departe spre Suhard şi Rodnei spre nord-vest şi până la Ceahlău spre sud-est (ceva mai greu de sesizat). După fotografiile de rigoare şi o pauză de masă am refăcut drumul înapoi spre Gura Haitii.
Profitând de vremea încă favorabilă, ne-am gândit (adică mai mult eu :) să mai încercăm un traseu. Am plecat de data asta cu maşina şi am reuşit să ajungem in câteva minute la carieră unde din fosta colonie muncitorească nu a mai rămas mai nimic. Din păcate resturile rezultate în urma demolărilor sunt tot acolo şi nici sterilul nu mai este cărat înapoi in zona din care a fost scos. Am ajuns destul de devreme aşa că am continuat să urcăm în Şaua Feţii pe un presupus traseu prezent într-o hartă mai veche dar dispărut probabil de mult din teren. Se putea ajunge în şa şi ocoling vârful Negoiu Românesc, dar acest traseu (pe drum) este lung şi obositor. Mai curând decât mă aşteptam am reuşit să ajungem în şa. Vântul suflă destul de serios şi ne cam intră prin haine.
De aici de sus peisajul este parcă şi mai impresionant. Ne surprinde coloritul spectaculos al Negoiului Românesc, care în zonele decopertate are nuanţe de la alb-gălbui la vişiniu sau maro. Dincolo de şa spre vest domină creasta înaltă ce leagă Negoiul Unguresc de Pietrosul Călimani. Spre nord abia vizibili cei 12 apostoli. Mai puţin plăcut este sterilul ce a fost cărat aici şi a umplut (lărgit) şaua. Tot e încă devreme şi cred că e timp să ajungem la cabana meteo care din cât îmi amintesc nu e departe. Asta dacă am fi optat pentru varianta ce trece pe poala vârfului Pietricelu dar noi am preferat pe cea aparent mai uşoară dar mult mai lungă, adică pe drumul ce ocoleşte atât vârful Pietricelul dar şi vârful Nicovala ceea ce înseamnă cam 4 km în plus. Odată ocolit şi al doilea vârf, peisajul se deschide spre sud spre Topliţa în pante domoale.
Ajungem cu bine pe vârful Retitiş după un drum cam lung. Profităm de amabilitatea meteorologului de servici care ne serveste cu un ceai cald, timp în care mâncăm şi ce avem prin rucsac. Mai stăm la poveşti cu "omu" şi aflăm cu oarecare surprindere că în câteva zile e posibil să ningă. E explicabil având în vedere că suntem la peste 2000 de metri. E timplu să plecăm şi cerem ceva lămuriri privind traseul de întoarcere şi aflăm că cel mai "bun" ar fi cel ce coboară din şaua Nicovala. Mergem o porţiune de drum înapoi, apoi urmăm poteca ce se desprinde spre dreapta şi ajungem în şaua ce desparte vârfurile Nicovala şi Pietricelu. Coborâm spre dreapta pe poala vârfului Retitiş destul de abrupt la început şi mai domol apoi. Ajungem astfel înapoi la carieră unde ne aşteaptă maşina. Albumul foto realizat în Călimani se găseşte la : Călimani 2010 (vezi album ...)