Parâng 2008
Câteodată îţi vine să crezi în superstiţii forţat de realitate. Oare ne urmăresc 7 ani de ghinion (deşi nu am spart nici o oglindă) ? Din 2004 se pare că nu mai avem mare noroc în ce priveşte vremea. Deşi nu ne-a stricat tot concediul, vremea din vara lui 2008 ne-a încurcat totuşi puţin. În 2008 Parângul nu mai era o noutate, dar era prima oară când încercam să facem cât mai mult din creastă.
1. Parângul Mic - Cârja - Stoiniţa
2. Stoiniţa - Gemănarea - Parângul Mare - Gruiu - Ieşu - Şaua Piatra Tăiată
3. Şaua Piatra Tăiată - Setea - Mohoru - Urdele - Rânca
1. Parângul Mic - Cârja - Stoiniţa
2. Stoiniţa - Gemănarea - Parângul Mare - Gruiu - Ieşu - Şaua Piatra Tăiată
3. Şaua Piatra Tăiată - Setea - Mohoru - Urdele - Rânca
Spuneam într-o altă relatare că cel mai greu de ajuns (pentru mine) sunt munţii Retezat, dar nici cu Parângul nu mi-e ruşine dacă e să călătoreşti cu trenul. După o noapte şi încă jumătate de zi pe tren, ajungem în sfârşit în Petroşani. Aici nu am pierdut prea mult timp şi ne-am urcat într-un taxi care ne-a lăsat la telescaunul de la Parângul Mic. Am prins imediat loc în telescaun şi curând ajungem la Complexul de pe Parângul Mic, loc unde s-a construit şi se mai construia mult. Cred că la fel ca în Complexul Borşa şi Rânca, aici e aglomeraţie iarna la schi. În planul de acasă ar fi urmat să ne găsim o cazare pe aici, dar ultimele prognoze meteo ne obligă să pornim deja la drum. E abia ora două dupăamiaza aşa că ar fi ceva timp de mers până se înserează.
Urcăm pieptiş către vârful Parângul Mic, dar curând poteca îşi schimbă direcţia către dreapta, ocolind astfel vârful. Urcăm pieziş şi vom ajunge în scurt timp în creastă. Aici panta e mai lină şi ne îndreptăm către vârful Cârja ce pare aproape. La baza lui, ascuns într-o văioagă se găseşte un mic refugiu construi din piatră de la faţa locului. Arată puţin ciudat, dar pe vreme rea cred că prinde bine. Urcuşul pe vârful Cârja este aşa cu ni-l aminteam : abrupt şi obositor cu bagaje în spate. Ajunşi pe vârf facem o mică pauză, peisajul ce se deschide către est şi sud fiind splendid. Din vârful Cârja se desprinde spre nord-est culmea Mija, abruptă şi spectaculoasă. Spre stânga în vale mai multe lacuri printre care Cârja, Verde şi Slivei. Continuăm către sud pe creastă, şi coborâm de această dată mai puţin abrupt decât am urcat.
Urcăm iarăşi, de această dată pe vârful Stoiniţa, dar în apropierea vârfului hotărâm brusc să ne oprim. O noapte dormită cam aiurea şi ziua de azi ne-au cam epuizat. Găsim un loc bun de corturi şi în apropiere un ochi de apă bun măcar de spălat aşa că trecem la program de camping. Deşi la o cotă destul de mare, peste 2000 m cred, vremea s-a dovedit relativ blândă peste noapte, cu ceva vânt dar nu foarte rece. Dimineaţă ne trezim devreme, vremea bună ne îndeamnă să nu pierdem prea mult timp. Strângem bagajele şi continuăm urcuşul pe vârful Stoiniţa pe care vom ajunge foarte curând. De aici se coboară pentru a urca apoi pe vârful Gemănarea din care pleacă către est o altă culme îngustă şi stâncoasă, cea a Slivei. Un nou loc de admirat priveliştea ce ne înconjoară.
După o nouă coborâre, urmează "atacul final" a vârfului Parângul Mare, cel mai înalt vârf din aceşti munţi. E cazul să facem o pauză pentru fotografii de palmares şi nu numai. Peisajul de aici e splendid cu o deschidere largă atât către creasta nordică de unde am venit dar şi spre cea estică spre care ne vom îndrepta. Sub noi, în căldarea glaciară mai multe lacuri dintre care ies în evidenţă Mândra şi Roşiile. Acest din urmă lac îşi datorează numele cu siguranţă pietrelor de pe mal ce au un colorit roşu-maroniu. De pe vârful Parângul Mare se coboară mai abrupt ca la urcare, ocazie cu care schimbăm şi direcţia de deplasare către est. În şaua Gruiu ne întâlnim cu poteca ce coboară la lacuri, dar schimbarea de program nu mai prevede campare aici aşa că ne continuăm drumul.
Urmează încă două vârfuri, Gruiu şi Pâcleşa apoi urcăm pe vârful Ieşu, un loc mai larg şi cu o privelişte excelentă către toată ceasta dintre vârful Cârja şi Parângul Mare. De asemeni şi lacurile de sub vârful Parâng, acum dintr-o altă perspectivă. O coborâre mai lungă ne aduce în şaua Ghereşu de unde urcăm mai abrupt într-o altă şa, şaua Piatra Tăiată aflată sub vârful Coasta lui Rus. De aici poteca îşi schimbă iarăşi direcţia către sud-est. Noi însă coborâm în căldarea glaciară ce adăposteşte lacul Zănoaga Mare. În apropierea lacului găsim şi locuri bune de campat. Cum încă e devreme merge o vizită până la lacul Câlcescu şi prin împrejurimile lui. Şi lângă lacul Câlcescu e bine de campat dar cum noi vrem să revenim în creastă, nu are rost să coborâm până aici.
A doua zi strângem din nou echipamentele şi pornim la drum. Urcăm înapoi în şaua Piatra Tăiată. Aici constatăm că spre vest şi sud-vest norii nu par prea prietenoşi. Parcă prognoza meteo, chiar aia revizuită, nu anunţa ploaie astăzi. Plecăm către vârful Setea Mică unde odată ajunşi va începe şi ploaia. Ne echipăm cu ce avem noi mai impermeabil, dar ploaia ce a început şi care va dura toată ziua, va trece până la piele şi împreună cu vântul rece ce a bătut permanent, a transformat ziua într-un coşmar de care vrei repede să uiţi. Oricum din traseu nici am putut reţine prea mult, ceaţa fiind şi ea prezentă aproape permanent. Când am ajuns în şosea în pasul Urdele, ploaia s-a mai liniştit, dar frigul şi oboseala puseseră deja stăpânire pe noi.
Cu puţin noroc, singurul pe ziua respectivă, am găsit o maşină ce ne-a coborât până la Rânca şi ne-a scurtat "chinul" cu cel puţin două ore. Am găsit loc de cazare la vechea cabană Rânca, rătăcită printre zecile de vile construite recent într-o înghesuială ciudată. Cum aici "temeiul" e iarna la schi, vara abia dacă găseşti câteva persoane, de obicei constructori ce lucrează la vilele încă neterminate. De multe ori după aceea m-am întrebat dacă nu ar fi fost mai bine atunci să instalez cortul la primele semne de ploaie. Sigur nu ne-ar fi udat aşa. Asta ar fi fost însă o soluţie de scurtă durată, acolo în creastă nu am fi putut rezista prea mult, iar vremea proastă a ţinut cel puţin trei zile.
În cele două zile cu vreme bună, am reuşit să facem câteva fotografii interesante. Albumul foto complet realizat în Parâng se găseşte la : Parâng 2008 (vezi album ...)