Închei această serie de articole, privind posibile destinaţii de vacanţă, cu încă doi munţi. Sigur cunoscătorii vor spune poate că lipsesc mulţi munţi (şi destinaţii) posibil de abordat. Cum însă una din "devizele" acestui site este "Muntele văzut de noi", nu vreau să ofer informaţii despre munţi în care nu am ajuns ÎNCĂ, şi nu vreau să povestesc "poveştile" altora, oricât de bune ar fi acestea (cel puţin asta e opţiunea pe moment !). Orice noutate va completa această serie în viitor.
Munţii Rarău - Giumalău - sunt cunoscuţi şi datorită "celebrelor" stânci Pietrele Doamnei. Gradul de dificultate se încadrează în categoria uşor din punct de vedere tehnic dar şi al efortului. Deşi există o culme ce leagă cele două vârfuri, este cam greu de spus că e un traseu de creastă. Accesul pe Rarău s-a făcut cu ani în urmă, pe şoseaua ce lega Câmpulung Moldovenesc de valea Bistriţei trecând peste munte. Acest drum s-a degradat permanent fără să mai fie refăcut. Sigur că "la picior" aceste căi de acces sunt practicabile. Pe Giumalău se poate ajunge fie dinspre Rarău dar şi de la Zugreni sau pasul Mestecăniş.
Pe Rarău există un motel sau ce a mai rămas din el, ce oferă cazare şi masă, iar pe Giumalău există o cabană. Cabana Giumalău a fost mulţi ani (posibil şi acum) mărul discordiei într-o dispută absurdă pentru proprietate. Spun absurdă deoarece se ajunsese la un moment dat, ca parterul şi etajul cabanei să aparţină la proprietari diferiţi, cel de la etaj neavând cum să ajungă acolo decât încălcând proprietatea celui de la parter. Ceva de "cascadorii râsului" original românesc.
Camparea se practică mai puţin, fiind preferate zonele de lângă motel sau cabană. Deşi nu beneficiază de instalaţii amenajate, pe Rarău în apropierea staţiei meteo, se practică iarna schiul, pentru cei cu buzunarele mai goale!
Munţii Apuseni - i-am pus la urma listei pe criteriul că pot oferi cele mai puţine informaţii. Singura încercare a fost în 1980, şi atunci fără prea mari reuşite. Singura porţiune parcursă a fost între Scărişoara şi Padiş. Deşi înălţimile sunt modeste, munţii Apuseni se remarcă prin numeroasele fenomene carstice : peşteri, avene, izbucuri, etc... Cum acestea sunt răspândite pe o arie destul de mare, este bine de ajuns acolo cu o persoană care a mai fost în zonă, şi care să ne "iniţieze" puţin. Altfel riscăm să pierdem din vedere multe obiectivele importante de obicei punctuale.
Despre cabane şi campare e foarte greu să spun ceva după 30 de ani, aşa că ar fi bine pentru cei ce vor să ajungă acolo, să se informeze. Ce pot spune e că atât la Scărişoara cât şi la Padiş erau cabane şi se putea pune şi cortul. Deşi am vrut mereu să revin în aceşti munţi, nu am reuşit să găsesc pe cineva care îi cunoaşte cu adevărat.
