Ciucaş 1983
Anul 1983 a fost ultimul din perioada adolescenţei-tinereţii, după care au urmat aproape 10 ani de pauză în excursiile pe munte. Motivele au fost de natură familiară, copiii în special. Dar asta era mai puţin important în 1983 !
1. Cheia - Muntele Roşu - Gropşoarele - Zăganu
Pentru 1983 am planificat să mergem în Ciucaş, munţi de talia Ceahlăului, nu foarte înalţi, dar la fel de frumoşi. Am ajuns la Cheia, mai întâi cu trenul, până la Mâneciu, apoi cu o ocazie. În Cheia, ne-am pus cortul în curtea cabanei Cheia .
Traseul vizat era creasta Sud-Estică, şi care plecă din Cheia şi urmăreşte şoseaua (drum naţional), după puţin timp părăsim şoseaua, urmând drumul asfaltat ce duce la cabana Muntele Roşu. Urcuşul până aici te obligă să faci o pauză la cabană. De aici poteca începe să urce pe Muntele Roşu, mai abrupt la început, apoi ceva mai domol pe o coamă de munte plină de afine. Continuăm până la intersecţia din şaua 'La Răscruce', o zonă largă, unde ne intersectăm cu culmea Gropşoarele-Zăganu.
Traseul nostru continuă către dreapta, de unde începem să urcăm lent către vf.Gropşoarele. Un loc de 'belvedere' şi de odihnă. După o mică pauză, continuăm acum în coborâre, spre vf.Zăganu. Până aici vom străbate şi o zonă cu 'lanţuri', pe timp uscat ele nefiind necesare. Un nou popas înainte de a începe coborârea.
Se coboară prin păşune pe lângă Stâna din Zăganu, unde suntem puţin hărţuiţi de câini, apoi prin pădure o bună bucată de vreme, şi vom ajunge trecând pe lângă mănăstirea Cheia, în celălalt capăt al localităţi Cheia faţă de cel de la plecare.
O ieşire reuşită, ajutaţi şi de vremea bună, care avea să se schimbe şi să ne împiedice să ajungem şi pe vf.Ciucaş. Abia după 17 ani am reuşit această întâlnire ! Este un traseu recomandat începătorilor, fiind plăcut fără să fie şi dificil.
Am plecat apoi către Sinaia cu intenţia de a ajunge pe Bucegi. Aici nu e prea mult de povestit. Am urcat cu telecabina până la Cota 2000, apoi am urmat traseul Furnica - Piatra Arsă - Babele - Crucea Caraiman, dar pe o vreme plină de ceaţă. De la Crucea Caraiman, am vrut să mergem către vf.Omu dar din cauza ceţii, am rătăcit poteca (dacă vă puteţi imagina aşa ceva pe platoul Bucegilor) şi ne-am întors la Babele de unde am coborât tot cu telecabina. Scurt şi puţin frustrant din cauza vremii, tot drumul fiind cu vizibilitate minimă.
1. Cheia - Muntele Roşu - Gropşoarele - Zăganu
Pentru 1983 am planificat să mergem în Ciucaş, munţi de talia Ceahlăului, nu foarte înalţi, dar la fel de frumoşi. Am ajuns la Cheia, mai întâi cu trenul, până la Mâneciu, apoi cu o ocazie. În Cheia, ne-am pus cortul în curtea cabanei Cheia .
Traseul vizat era creasta Sud-Estică, şi care plecă din Cheia şi urmăreşte şoseaua (drum naţional), după puţin timp părăsim şoseaua, urmând drumul asfaltat ce duce la cabana Muntele Roşu. Urcuşul până aici te obligă să faci o pauză la cabană. De aici poteca începe să urce pe Muntele Roşu, mai abrupt la început, apoi ceva mai domol pe o coamă de munte plină de afine. Continuăm până la intersecţia din şaua 'La Răscruce', o zonă largă, unde ne intersectăm cu culmea Gropşoarele-Zăganu.
Traseul nostru continuă către dreapta, de unde începem să urcăm lent către vf.Gropşoarele. Un loc de 'belvedere' şi de odihnă. După o mică pauză, continuăm acum în coborâre, spre vf.Zăganu. Până aici vom străbate şi o zonă cu 'lanţuri', pe timp uscat ele nefiind necesare. Un nou popas înainte de a începe coborârea.
Se coboară prin păşune pe lângă Stâna din Zăganu, unde suntem puţin hărţuiţi de câini, apoi prin pădure o bună bucată de vreme, şi vom ajunge trecând pe lângă mănăstirea Cheia, în celălalt capăt al localităţi Cheia faţă de cel de la plecare.
O ieşire reuşită, ajutaţi şi de vremea bună, care avea să se schimbe şi să ne împiedice să ajungem şi pe vf.Ciucaş. Abia după 17 ani am reuşit această întâlnire ! Este un traseu recomandat începătorilor, fiind plăcut fără să fie şi dificil.
Am plecat apoi către Sinaia cu intenţia de a ajunge pe Bucegi. Aici nu e prea mult de povestit. Am urcat cu telecabina până la Cota 2000, apoi am urmat traseul Furnica - Piatra Arsă - Babele - Crucea Caraiman, dar pe o vreme plină de ceaţă. De la Crucea Caraiman, am vrut să mergem către vf.Omu dar din cauza ceţii, am rătăcit poteca (dacă vă puteţi imagina aşa ceva pe platoul Bucegilor) şi ne-am întors la Babele de unde am coborât tot cu telecabina. Scurt şi puţin frustrant din cauza vremii, tot drumul fiind cu vizibilitate minimă.