Wendelstein 2012
Dacă în 2011 am ajuns pe cel mai înalt vârf din Germania (Zugspitze 2962 m) nu era mai nimic de povestit, având în vedere că toată urcarea se face mecanizat (tren şi telecabină). Sigur că peisajul este foarte frumos dar cam atât !
Pentru 2012, am planificat câteva ture prin munţii Germaniei mai aproape de gustul nostru românesc.
Cer anticipat scuze dacă denumirile de munţi, vârfuri sau cabane nu corespund întrutotul cu realitatea dar asta e tot ce am putut culege din pliante (şi alea în limba germană cam inaccesibilă mie !).
Ajungem la Bayrischzell cu trenul în condiţii bune. Din gară ne orientăm rapid şi după câteva sute de metri prin oraş, intrăm curând pe potecă. Poteca urcă prin pădure destul de abrupt. Fiind relativ cald şi fară antrenament, obosim repede dar găsim o bancă şi facem un prim popas.
Urcuşul ne aduce cumva aminte de Ceahlău cu care seamănă puţin, având cam aceiaşi altitudine.
Continuăm să urcăm prin pădure cu aceiaşi "tragere" de inimă pe care o încerc de fiecare dată când poteca urcă prin pădure. Niciodată nu mi-a plăcut să urc prin pădure poate doar în cazul în care e foarte cald şi soare.
Lipsa de perspectivă, mai ales când eşti pe un traseu nou, te face să nu ştii cât şi cum este traseul.
Vom ajunge totuşi destul de curând pe un platou larg şi foarte "verde". Ne surprinde culoarea având în vedere că este Septembrie la munte iar în România lăsasem un peisaj "ars" de seceta din vară.
Ajunşi pe platou deja perspectiva se lărgeşte şi panta se "îndulceşte". În faţă se înalţă vârful Wendelstein (1838 m) iar mai aproape se află o cabană : Huberhof Hochkreut.
Ajungem foarte repede la cabană unde ne oprim doar pentru un scurt popas. Continuăm prin spatele cabanei unde poteca devine brusc un drum forestier care urcă în serpentine.
Curând se termină şi drumul forestier iar panta devine mai abruptă. Este momentul în care grupul se "scindează" : o parte continuă, ceilalţi se întorc la cabana pe care tocmai am depaşit-o.
Ne apropiem de vârf după ce depaşim o alta casă/cabană (Wendelsteinalm). La baza vârfului găsim o pancardă cu info. Aflăm că pe vârf se poate ajunge atât prin stânga cât şi prin dreapta (cam în acelaşi timp). Alegem la întâmplare varianta prin stânga unde începem să urcăm abrupt şi în serpentine largi, cam pe partea din spate a vârfului de unde am venit noi. Tot pe aceasta parte urcă şi telecabina ce vine din vale (dar din altă localitate). Ajungem sus pe o platformă largă şi amenajată, unde lumea petrece în stil pur bavarez cu bere,mâncare şi muzică de famfară.
Nici nu e de mirare că este aşa de multă lume aici sus, având în vedere că pe lângă telecabină, din partea opusă a muntelui se urcă cu trenul !
Ne urcăm pe o mică stâncă amenajată ca loc de belvedere şi facem ceva fotografii. Continuăm apoi şi începem să urcăm pe "vârful" vârfului care reprezintă evident punctul de atracţie maxim.
Dacă nu ar fi amenajat, traseul ar fi foarte dificil dacă nu imposibil pentru majoritatea turistilor pe care îi văd pe aici. Amenajarea este însă totală, cu scări şi pante betonate prevăzute cu balustrade.
Ajunşi sus unde este amenajată altă platformă, avem o perspectivă frumoasă atât catre nord (spre Munchen) dar şi spre sud şi est unde se zăresc câteva vârfuri mai înalte şi înzăpezite.
Ştim că suntem aşteptaţi aşa încât după câteva fotografii, pornim "în viteză" la vale. Coborâm iaraşi până la terasă, de unde nu lipseşte o mică biserică. De aici continuăm coborârea dar de acestă dată pe varianta nordică. Pe aici urcă şi trenul despre care am amintit. Ajungem la baza unui perete abrupt de stâncă pe lângă care ne continuăm coborârea şi pe care îl vom lăsa curând în urmă. În câteva minute ajungem iarăşi la puntul info unde potecile se reunesc. De aici urmăm poteca pe care am urcat.
Ajunşi la cabana Siglhof, ne întâlnim şi cu restul grupului.
După efortul depus, ne "liniştim" cu câte o bere şi un sandwich. Plecăm totuşi după ceva repaos, având în vedere că mai avem de coborât şi mai ales de mers ceva cu trenul. Ajungem în gară exact în ultimul moment dar reuşim să prindem trenul, altfel am mai fi avut de aştemptat măcar o oră.
În două ore suntem "acasă" bucuroşi de realizarea din ziua de azi.
Albumul foto realizat în Bayrischzell se găseşte la : Bayrischzell 2012 (vezi album ...)