Parâng 2006
Parângul nu era un munte total necunoscut în 2006 când am hotărât să aflăm mai multe despre el. Experienţele anterioare, două la număr, au fost identice pe traseul Complexul I.E.F.S. (capăt telescaun) - Parângul Mare şi retur. În ambele experienţe am avut însă parte de vreme nu tocmai favorabilă, ceaţă înspre est, astfel că partea cea mai spectaculoasă a crestei a rămas la fel de necunoscută.
1. Obârşia Lotrului - şaua Ştefanu - Muntinu - Cărbunele
2. Obârşia Lotrului - lacul Câlcescu - lacul Zănoaga Mare - şaua Piatra Tăiată - Coasta lui Rus - şaua Huluzu
1. Obârşia Lotrului - şaua Ştefanu - Muntinu - Cărbunele
2. Obârşia Lotrului - lacul Câlcescu - lacul Zănoaga Mare - şaua Piatra Tăiată - Coasta lui Rus - şaua Huluzu
În încercarea de a avea mai multe posibile destinaţii, am ales să ne campăm la Obârşia Lotrului. De aici ai acces către mai mulţi munţi : Parâng, Lotrului, Latoriţa, Şureanu. Pare un loc ideal, dar asta doar teoretic, pentru că practic, dispunerea în stea a crestelor acestor munţi şi faptul că obiectivele de interes nu sunt prea aproape de Obârşia Lotrului face destul de dificilă încercarea de a parcurge mai multe trasee. Sunt posibile trasee de o zi dar numărul şi destinaţia lor se limitează datorită faptului că ne-am îndepărta prea mult de locul de plecare. Obârşia Lotrului oferă totuşi avantajul unei cabane şi a unui camping modest dar ieftin dar şi posibilitatea de a ajunge aici cu orice fel de maşină. Reversul este că nu există curse regulate către această destinaţie, şi fără mijloc propriu de transport se ajunge cam greu.
Prima excursie a încercat să profite de existenţa unui drum ce leagă Obârşia Lotrului de Rânca. Acest drum are statut de drum naţional şi denumirea de "Transalpina", dar aspectul lui este mai degrabă de drum forestier. Este totuşi drumul naţional cu cel mai înalt pas din ţară : pasul Urdele. De la cabană mergem către vest pe porţiunea comună cu drumul naţional ce leagă valea Oltului de Petroşani. După aproximativ un kilometru, drumurile se despart, al nostru mergând de acum către sud. Continuăm să urcăm foarte lent pe malul stâng al apei, până la podul ce traversează apa. De aici începem să urcăm în serpentine mai strânse sau mai largi, la început prin pădure, apoi prin pajişte alpină.
Există şi o potecă turistică ce scurtează serpentinele drumului, dar tăierile de copaci fac ca aceasta să fie în multe locuri neclară, aşa că vom prefera la început să urmăm drumul. Ieşiţi din pădure ne vom orienta mai uşor. Suntem în apropiere de şaua Ştefanu pe care o lăsăm în stânga, noi urcând în continuare către vârful Muntinu. Ajunşi pe vârf, părăsim drumul ce coboară într-un ocol larg ca apoi să urce pe vârful Urdele, şi ne îndreptăm către vârful Cărbunele. Peisajul ce se deschide către creasta vestică este superb. În apropiere vârful Ploşcoaia, vârfurile Setea dar şi vârfurile Coasta lui Rus, Gaura şi Pietrii ceva mai în depărtare. Ajunşi sub vârful Cărbunele hotărâm să facem cale întoarsă deşi eram la aceiaşi distanţă şi de Rânca dar cazarea noastră era la Obârşie.
Următoarea excursie a vizat lacul Câlcescu, dar am optat pentru o variantă în circuit. Plecam iarăşi pe "Transalpină" dar nu mai trecem podul ca să urcăm sub şaua Ştefanu, ci continuăm pe malul apei. La exploatarea forestieră Găuri începem să urcăm, dar vom coborî după o bucată de drum pentru a traversa apa pe celălalt mal. Curând drumul forestier se termină, de aici intrând pe potecă. Avem cel puţin două traversări peste apă destul de dificile, dar ne descurcăm cu succes. Începem să urcăm iarăşi şi vom ieşi curând din pădure într-o zonă ceva mai "aerisită". Poteca merge către stânga şi urcă abrupt printre jnepeni. Finalul urcuşului ne scoate în apropierea lacului Câlcescu. Lacul Câlcescu se numără printre superbele lacuri glaciare din România.
Peisajul superb ne îndeamnă la un mic popas, iar pe alţii chiar la un posibil loc de campare. Urcăm prin dreapta lacului, pe un nou platou, şi ne îndreptăm către lacul Zănoaga Mare pe o potecă puţin ambiguă şi marcată slab. Avem ca reper însă şaua Piatra Tăiată astfel că ne vom orienta repede. De la lacul Zănoaga Mare începem să urcăm iarăşi, ceva mai lejer la început, apoi spre final ceva mai abrupt. Am ajuns astfel în traseul de creastă, perspectiva noastră fiind una nouă. Spre vest vârfurile Ieşu, Parângul Mare, Cârja şi altele. Ceva mai aproape, traseul de creastă se îndreaptă către est spre vârfurile Setea. Noi părăsim însă curând traseul de creastă, ce coboară în şaua Ghereşu, şi urcăm pe vârful Coasta lui Rus.
Suntem în cel mai înalt punct al traseului propus. Dacă în încercările anterioare în Parâng vremea a fost potrivnică, acum beneficiem de o vreme excelentă, peisajul ce se deschide către vest şi nord-vest aproape că-ţi taie răsuflarea. Cum ar spune unii : foto tapet. De pe vârful Coasta lui Rus vom începe să coborâm în şaua ce ne desparte de vârful Găurii, apoi vom urca pe acesta din urmă. Urmează vârful Pietrii, de unde coborârea va continua până în zona de jnepeniş. Aici poteca şi marcajul se pierd, fiind obligaţi să improvizăm puţin. Se pare că am improvizat destul de bine, astfel că reuşim să revenim în potecă după ce depăşim zona cu jnepeniş. Coborârea pe acesată culme se încheie în şaua Huluzu, sub vârful Ciobanul.
Din şaua Huluzu părăsim culmea şi coborâm spre dreapta prin pajişti alpine la început, apoi intrăm în pădure şi continuăm coborârea până la IF Găuri, unde revenim în drumul forestier, şi ne continuăm drumul înapoi către cabana Obârşia Lotrului. Un traseu interesant dar obositor, mult timp l-am pierdut cu accesul şi retragerea din traseu. În zilele ce au urmat am mai experimentat ceva trasee către munţii Lotrului şi Şureanu, dar aşa cum am zis şi la început, Obârşia Lotrului este un punct bun de plecare dar nu pentru excursii în circuit de o zi. Două excursii reuşite mai ales din punctul de vedere al fotografiilor. Albumul foto complet realizat se găseşte la : Parâng 2006 (vezi album ...)