Piatra Craiului 2003
Deşi nu este un munte foarte mare, Piatra Craiului, prezintă poate cele mai multe trasee nemarcate din munţii noştrii. Când spun "trasee nemarcate", mă refer la trasee nemarcate cu semne convenţionale, dar bine cunoscute celor care ştiu mai multe "amănunte" despre acest munte. Brâul de Mijloc însoţeşte în paralel creasta principală dintre Padina Popii şi până dincolo de Marele Grohotiş, pe versantul nod-vestic şi vestic, cota lui fiind cuprinsă între 1500 m şi aproape 2000 m. Interesant este că acest traseu este presărat cu mai multe obiective cu denumiri specifice decât traseele marcate (Scara de Fier, Termopile, Poiana Închisă etc...). Lipsa marcajelor convenţionale pe aceste trasee se poate explica (o variantă !) şi prin faptul că există zone mai dificile, expuse, care nu au amenajări care să le facă abordabile de orice turist.
1. Padina lui Călineţ - Malul Galben - Scara de Fier - Termopile - La Plăci - Canionul Negru - Anghelide
1. Padina lui Călineţ - Malul Galben - Scara de Fier - Termopile - La Plăci - Canionul Negru - Anghelide
Pe orice traseu nemarcat, grija principală este orientarea, dar de multe ori mai dificil este de aflat de unde pornesc aceste trasee. Traseul propus porneşte de la Plaiul Foii pe drumul forestier ce duce spre Zărneşti. La aprox. 800 m, imediat după prima curbă la dreapta a drumului şi cu puţin înainte de stâlpul ce indică traseul către Diana, se găseşte un drum forestier. Urmăm acest drum forestier care virează la dreapta, apoi după câţiva metri se înscrie într-o curbă foarte largă către stânga. Urcăm cu faţa către munte pe o pajişte largă, evitând câteva potecuţe pe partea stângă. Şi la intrarea în pădure este o potecă care trece firul apei către dreapta, dar noi vom urma poteca principală care are încă aspect de drum forestier. Urcuşul continuă prin pădure şi (deşi nemarcată poteca este foarte bine conturată) se încheie la "Malul Galben". Doi pereţi verticali închid firul văii în faţă şi pe partea stângă. Tot aici, în partea dreaptă, se găseşte izvorul Orlovski (ultima sursă de apă până "La Ulcior"). Noi vom urca pe lângă peretele din stânga printr-un mic vâlcel care necesită şi ceva căţărare.
Ajunşi deasupra peretelui vom continua urcuşul prin pădure ceva mai pieptiş. Poteca se înfundă din nou într-un perete vertical, la baza căruia într-o scobitură se găseşte un vas de ciment numit "Adăpătoarea Caprelor". Continuăm spre dreapta pe la baza peretelui, fiind atenţi că aceasta se caţără la un moment dat (pe partea stângă) pe perete (ajutaţi şi de un lanţ !). Tot aici din faţă ne întâlnim cu o altă potecă ce vine din vale (deci nu coborâţi !). Urmează o nouă porţiune de pădure pe care o urcăm până la o nouă intersecţie. Poteca din stânga merge către Cabana Ascunsă (refugiu) iar cea din dreapta pe care o urmăm, ne scoate după câţiva metrii deasupra săritorii "La Scara de Fier". Tot de aici vom întâlni marcajul cu cruce verde care ne va însoţi până la bifurcaţia cu Anghelide.
Scara de Fier este o săritoare în coborâre de aprox.15 m, şi are în partea superioară 4 scoabe de fier (ca la scara de incendiu !) iar în continuare un lanţ care ne ajută la coborâre. Deşi dificilă, coborârea nu va pune probleme celor ce au un minim de experienţă în căţărare ! La câţiva metri urmează o nouă încercare în "Hornul Final" care în sine nu e greu de coborât, dar se termină cu o zonă deschisă de aprox.10 m, poteca fiind pe muchia din stânga. Am ajuns în primul vâlcel - vâlcelul Caprelor. Poteca urcă şi coboară fără să fie dificilă, fie prin grohotişul din vâlcele (toate seci), fie printre jnepeni şi brazi. Jambierele ne feresc de zgârieturile ce ar fi putut fi provocate de jnepeni. Ajungem la un alt punct de reper, şaua Termopile (notată si pe o stâncă !). În acest punct ajunge şi poteca ce face legătura cu Brâul de Jos şi de acolo mai departe la Plaiul Foii prin Poiana Coţofenei. Continuăm traseul până sub Săritoarea cu Bolovan, unde rătăcim puţin poteca, dar revenim ajutaţi şi de marcajul amintit (cruce verde !). Poteca continuă în aceiaşi notă, un ultim urcuş ne scoate în apropierea grotei "La Ulcior" aflată la câţiva metrii de potecă.
Aici în câteva bidoane de plastic lăsate de turişti picură din stâncile din tavan, apă. Apa e potabilă şi binevenită după un traseu obositor. Depăşind muchia culmii, ajungem foarte curând la intersecţia cu traseul Anghelide. Poteca continuă până la "Lanţuri" marcată fiind însă numai cu momâi (dar nu pune probleme de orientare). Vom coborî pe traseul Anghelide. După o primă repriză de grohotiş, ajungem la un nou reper : Canionul Negru, urmat la ieşire de Santinela Canionului (sau Degetul lui Anghelide !). Coborârea este în continuare destul de abruptă şi prin grohotiş instabil (care o face şi mai dificilă !). La început traseul este marcat cu o cruce roşie, dar după ce intrăm în pădure, vom întâlni doar momâi. La ieşirea din pădure vom mai întâlni pe o stâncă crucea roşie, apoi continuăm pe drumul forestier până în drumul forestier marcat ce duce înspre Spârla. De aici vom fi în câteva minute la Plaiul Foii.
Acest traseu deosebit, a mai fost parcurs şi în alţi ani, un album cu mai multe fotografii fiind : P. Craiului D 2006 (vezi album ...)
Acest traseu deosebit, a mai fost parcurs şi în alţi ani, un album cu mai multe fotografii fiind : P. Craiului D 2006 (vezi album ...)