Călimani 2002
După mulţi ani în care "direcţia" era inevitabil către Carpaţii Meridionali, am hotărât să explorăm puţin şi prin Carpaţii Orientali. Dintre aceştia, munţii Călimani reprezentau chiar o premieră, iar munţii Rodnei pe care îi revedeam după mai bine de 20 de ani, îi puteam considera tot o premieră. Aşadar vacanţa din 2002 începe în munţii Călimani, munţi care sunt pe nedrept neglijaţi de iubitorii de munte. Motivele ar putea fi multiple, unul din ele fiind acela că nu dispun de cabane, care de obicei atrag intrinsec şi afluxul de turişti.
1. Gura Haitii - Negoiu Românesc - şaua Feţii - Negoiu Unguresc - Pietrosul
2. Gura Haitii - Doisprezece Apostoli
1. Gura Haitii - Negoiu Românesc - şaua Feţii - Negoiu Unguresc - Pietrosul
2. Gura Haitii - Doisprezece Apostoli
Cum în 2002 nu aveam prea multe informaţii despre Călimani (acesta fiind un alt motiv al neglijării Călimanilor de către turişti - lipsa informaţiilor), nu ne-am propus prea multe trasee. Primul viza cel mai înalt vârf din masiv - vârful Pietrosul. De la Gura Haitii unde am ajuns cu maşina şi unde am instalat cortul, am plecat tot cu maşina către fosta exploatare de sulf de la Negoiu Românesc. Ajunşi la fosta exploatare minieră, rămânem surprinşi de aerul fantomatic al fostei colonii în care fuseseră cazaţi minerii de la exploatare. O impresie şi mai puternică ne va face exploatarea minieră în sine, o exploatare la suprafaţă, ce a mutilat profund vârful Negoiu Românesc. Fotografia este din 2009 când s-a început un program de ecologizare a zonei, cu rezultate modeste deocamdată !
Lăsăm maşina şi începem să urcăm pe vârful Negoiu Românesc, ocolindu-l prin dreapta pe un drum ce urcă în serpentine largi. Drumul ne va scoate în spatele lui, în şaua Feţii şi ea "remodelată" artificial cu halde imense de steril. De aici traseul se bifurcă, un traseu urcă către stânga spre vârful Nicovala şi vârful Retitiş unde există singura cabană din Călimani (meteo - dar se pare că pot oferi măcar cazare), iar un altul coboară puţin spre dreapta până sub vârful Negoiu Unguresc. Ajunşi sub vârful Negoiu Unguresc, vom începe să urcăm pe o porţiune dificilă datorită atât unui grohotiş instabil dar şi a multor porţiuni cu jnepeniş des prin care se înaintează cu greu fiind recomandat să avem jambiere sau pantaloni lungi, altfel riscăm să ne zgâriem.
Spre vârf jnepenişul lasă locul tufelor de afin şi rhododendron. Odată ajunşi în creastă, traseul este mult mai domol, cele două vârfuri, Negoiu Unguresc şi Pietrosul, fiind separate de o şa puţin conturată. De pe vârful Pietrosul peisajul ce ne înconjoară este foarte plăcut cu deschideri largi către cele două braţe nordice ale "potcoavei", dar şi spre sud unde culmile par să coboare ceva mai lin către Topliţa. După pozele de palmares, vom porni înapoi spre locul de unde am venit, puţin îngrijoraţi de norii negrii ce se adună înspre est. Ajunşi în zona afinelor, uităm puţin de posibila ploaie, şi luăm o "gustare" cu fructe de munte. Era să zic cu fructe de pădure, dar afinele nu cresc în pădure ci eventual la marginea ei şi în special în golul alpin. După o "burtă" bună de afine, ne continuăm coborârea până la intrarea unde am lăsat maşina, moment în care va începe şi o aversă scurtă de ploaie. Revenim la locul de campare mulţumiţi că am reuşit să ajungem pe vârful Pietrosul. Zona de la Gura Haitii nu oferă posibilităţi de campare amenajate, dar se poate campa pe una din văile ce se desprind din capătul satului.
Următoarea excursie are ca obiectiv stâncile 12 Apostoli, aflate pe braţul vestic al "potcoavei". Traseul pleacă chiar de lângă 'Bufet' înainte de a traversa podul. Urcuşul puţin mai susţinut la început se domoleşte curând, singurul incovenient major fiind acela că străbate fâneţe care sunt împrejmuite cu garduri (pe care vom fi nevoiţi să le sărim şi nu toate au amenajat un 'pârleaz' !). În stânga noastră se văd în zare vf.Pietrosu si vf.Negoiu Unguresc. Reuşim să trecem nevătămaţi (dar lătraţi !) de câinii ce păzesc o casă aflată în preajma potecii. De altfel ultimul gard care-l sărim este chiar la limita pădurii. Urcăm acum prin pădure pe care o lăsam în urmă foarte curând. Urmează o zonă de jnepeniş care şi aici este foarte "viguros", poteca fiind în multe locuri foarte îngustă. Aproape de crestă jnepenişul se mai domoleşte şi se amestecă cu tufe de afin. O viperă deranjată de noi părăseşte poteca şi se ascunde în tufe ! Ajungem în creastă unde întâlnim şi traseul de creastă ce vine dinspre Vatra Dornei şi merge către vârful Pietrosul.
În dreapta noastră pe câteva sute de metri sunt împrăştiaţi "apostolii". Traseul fiind aproape ca în palmă, facem o plimbare de plăcere şi "alimentare" cu afine. Câteva dintre stânci impresionează prin formă şi dimensiuni ! Sunt cei 12 Apostoli, ce seamănă cumva cu stâncile din Ciucaş, dar sunt mai mici şi izolate. Câteva poze de palmares, o noua repriză de afine şi apoi revenim pe drumul pe care am venit. Cam asta a fost la prima întâlnire cu munţii Călimani, pe care vom mai reveni şi în anii următori cu alte trasee. Vacanţa 2002 continuă în munţii Rodnei.