Dolomiti di Brenta II 2015
Dacă cu o zi în urmă nu am reușit să vedem prea multe în jurul cabanei, acum avem ocazia să admirăm toată valea d’Ambiez care la nord de cabană se termină în ghețarul Vedreta d’Ambiez deasupra căruia se găsește vârful Cima Tosa (3173 m) cel mai înalt vârf din Dolomiti di Brenta. Vârful nu este însă vizibil de la cabană, iar traseul pe care îl urmăm nu se va apropia de el. Este însă vizibilă toată creasta de unde am coborât cu o zi în urmă (spre vest) dar și spre est vârfurile Cima Ceda Occidentale (2736 m) și Orientale (2765 m). Poteca care o urmăm merge cam pe aceiași cotă de nivel și ne scoate în șaua Forcolotta di Noghera (2423 m). Vom părăsi astfel superba Val d’Ambiez și vom intra într-un platou stâncos dominat de vârful Doss di Dalum (2680 m).
Platoul stâncos îl străbatem în scurt timp și ajungem la capătul sudic al unei văi cu aspect de ”sosieră”, înconjurată de vârfuri înalte, numită Pozza Tramontana. Prima întrbare care ți-o pui este : unde sau pe unde se scurge apa din acest ”castron” ? Probabil este un fel de dolină. În diagonală, se zărește Cabana T.Pedroti, încadrată de câteva vârfuri spectaculoase : Cima Margherita (2845 m) și Cima Brenta Bassa (2809 m) în stânga, Cima Brenta Alto (2966 m) în spate, Croz del Rifugio (2613 m) și Monte Daino (2685 m) în dreapta. Deși a început să apară ceața, reușim sa facem câteva fotografii excelente. Pentru a ajunge la cabană există două variante : una care coboară în vale și urcă înapoi pe latura nordică și o potecă ce înconjură pe partea vestică fără să piardă din altitudine
Această variantă din urmă, deși puțin mai dificilă tehnic (câteva ”lanțuri”), este mai spectaculoasă și mai scurtă. Înconjurând Pozza Tramontana, ajungem sub Cima Brenta Bassa, vârf cu un aspect specific Dolomiților : un ”dom” impozant cu pereți verticali ce depășesc suta de metrii, într-un colorit ce variază funcție de lumină și de vreme(pe ploaie culorile se schimbă). Ajungem la cabana T.Pedroti, care seamănă destul de bine cu cea în care am înnoptat. Ceața ne învăluie, reușind cu greu să fotografiem impunătorul vârf Cima Brenta Alta aflat în apropierea cabanei. La cabană se intersectează mai multe trase, noi vom începe coborârea pe valea Massodi cu destinația stațiunea Molveno. Până acolo însă mai este încă mult de mers.
Coborâm la început pe poala estică a vârfului Croz del Rifugio, și trecem curând pe lînga cabana (refugiu) Tosa (2439 m) care nu-mi dau seama dacă e functional sau e păstrat ca ”rezervă” de cei de la Pedroti. După alte câteva minute, ajungem pe valea Massodi, a vale largă, încadrată de două culmi stâncoase. Ceața ne însoțește în continuare, dar cu perioade când se ”luminează”. Reușim astfel să fotagrafiem unul dintre cele mai spectaculoase și renumite vârfuri : Cima Campanile Basso (Guglia) (2883 m). Ineditul acestui vârf este aspectul lui de ”ac” accesibil doar pentru alpinști. În coborârea noastra pe valea Massodi, vom avea permanent în față vârful Castelletto di Massodi (2136 m) cu aspect de ”castel”. Ajunsi la baza lui, începem o coborâre mai în loc până la Cabana Selvata (1657 m) care pare aproape .
De la cabana Selvata, urcă numeroși turiști cu ”intenția” de a ajunge la T.Pedroti, dar având în vedere ora și faptul că nu au echipament (deci nu au intenția de arămâne la cabană), nu cred că vor reuși. La cabană facem și noi un popas să ne mai odihnim picioarele (destul de solicitate !). Continuăm coborârea pe varianta mai scurtă, care ne va scoate în drumul forestier. Deși drumul nu e dificil, oboseala își spune cuvântul, și această porțiune pare mai epuizantă ca cele de pe munte. Ajungem în Molveno (865 m), o stațiune de munte ”elegantă” și animată. Primul gând este să ne răcorim picioarele în lac, care deși lac de munte, se dovedește ”acceptabil” ca temperatură. Căutăm un loc unde să mâncăm, dar cum este trecut de amiază, ne lovim de o ”tradiție” italiană : nici un local deschis până la cină !
Suntem astfel nevoiți să aplicăm o ”tradiție” românescă : cumpărăm ceva de la ”Alimentara” și mâncăm în parc. În așteptarea mașinii care vine să ne ”recupereze” admirăm lacul și munții care se reflectă în el.
Ca și concluzii aș putea spune că această primă experiență ”italiană” a fost reușită chiar dacă vremea nu a fost în totalitate favorabilă. Dar asta e greu de prins la munte și mai ține și de norocul fiecăruia. Din păcate am ”făcut” o porțiune destul de mică din ce s-ar putea face doar aici (Dolomiti di Brenta).
Albumul foto realizat în această tură, se găseşte la : Dolomiti 2 2015 (vezi album ...)