Mittenwald 2013
În Germania zona montană reprezintă un procent mic din suprafața țării (comparativ cu România), acesta fiind probabil un motiv în plus pentru care traseele sunt bine sau chiar foarte bine amenajate. Sigur că uneori, cel puțin pentru un ”observator” din România, aceste amenajări par puțin ”exagerate”, multe poteci devenind drumuri de doi, trei metri lățime și parcă nu mai au același ”farmec”. Una din zonele bine amenajate o reprezintă Mittenwalder Klettersteig, dar aici amenajările sunt de natură ”tehnică” ceea ce o transformă într-o Ferrata. Mittenwalder Klettersteig este pe una din ”ramurile” nordice a munților Karwendelgebirge, o zonă destul de întinsă ca suprafață cuprinsă între râurile Isar, Inn și lacul Achensee, procentul cel mai mare aflându-se in Austria, în Germania fiind doar câteva din crestele Nord-Vestice.
Înălțimea maximă în Karwendelgebirge, o are vârful Birkkarspitze cu 2749 m, însă pe Mittenwalder Klettersteig înălțimile depășesc doar 2300 m, cel mai înalt fiind Westliche Karwendelspitze cu 2385 m. Westliche Karwendelspitze se află însă înafara acestui traseu și poate fi urcat înainte de a intra pe traseu (nu necesită un ocol ci doar o ”pauză”). Urcarea însă necesită echipament de cățărare. Revenind puțin la ”aspectul” traseelor din Germania, marcarea acestora diferă de ce este in RO, traseele fiind numerotate și nu ”colorate”. Această metodă prezintă avantajul că identificarea traseelor este unică (în toată țara cred!) dar și dezavantajul că trebuie obligatoriu să cunoști această numerotare. Marcarea este de asemeni destul de rară cu stâlpi metalici doar la bifurcații ceea ce pe vreme rea (ploaie, ceață sau iarna) poate pune probleme de orientare.
În Mittenwald am ajuns a doua săptămână după ”aventura” de pe Alpspitze (vezi aici ...), cu plecare tot din Munchen, în jurul orei 9:00 AM. De la gară ne îndreptăm grăbiți către stația de telecabină. De remarcat că există trasee care urcă la picior pe creastă dar e greu să combini aceste urcări cu traseul de creastă (necesită mai mult timp și cred că ar fi prea obositor pentru mine). Ne multumim deocamdată să admirăm din telecabină traseul de urcare și care pare spectaculos (deci de reținut !). Ajunși sus ne echipăm și plecăm pe traseu. Poteca ocolește prin stânga, pe sub vârful Westliche Karwendelspitze, într-un ocol larg pe marginea superioară a unei căldări glaciare ce se termină în partea dreaptă sub vârful Nordliche Linderspitze.
Între cele două vârfuri, peste marginea sudică a căldării, se poate admira valea Karwendaltal precum și partea centrală a munților Karwendelgebirge. Ajunși pe vârful Nordliche Linderspitze intrăm pe Mittenwalder Klettersteig, aici se află și cel mai înalt punct de pe traseul nostru cu 2374m. Vârful Linderspitze este împărțit ”oficial” în trei : Nordliche, Mittlere și Sudliche din care primul și ultimul fiind mai clar delimitate. La rândul lor aceste vârfuri sunt formate din mai multe culmi cu pante abrupte și muchii ascuțite. Traseul urmează și el foarte fidel linia crestei fără să ocolească vre-un pisc. Cu mici excepții, de obicei în șeile dintre vârfuri sau chiar pe vârfuri, traseul este în totalitate ”amenajat” : scări, șufe, scoabe, punți.
Aceste amenajări, așa cum observasem și în tura de pe Alpspitze, îți conferă o siguranță fizică dar mai ales ”psihică” și te face să fii mai atent la peisaj și traseu și nu la ideea : ce s-ar întâmpla dacă aș aluneca ? Coborâm de pe Norliche Linderspitze într-o șa destul de largă, și începem să urcăm pe Mittlere Linderspitze, urcare care începe destul de abrupt pe o scară metalică. Aici întâlnim și prima ”surpriză” și care nu va fi și ultima : la baza scării se odihnește un tată (cred) cu doi copii, cel mai mic cred că nu are 8 ani ! Se pare că pasiunea (era să zic ”nebunia” fără să greșesc) nu are vârstă ! Parcă și eu am fost cu copii pe munte, la vârste mici, dar pe trasee care erau sigur mai ”pașnice”.
Acum dacă stau și mă gândesc mai bine, și eu mă urcam în copaci când eram copil, la înălțimi mărișoare, fără cască și fără lonje (chestiile alea cu carabiniere !). Nu știu
dacă comparație este 100% valabilă, dar nu e departe de adevăr. Ajungem curând pe Mittlere Linderspitze.
Urmează o serie de ”segmente” sus-jos până pe Sudliche Linderspitze. În fața noastră un grup numeros format din profesori/antrenori însoțiți de copii și tineri. Frumoasă ”școală de vară” ! Din păcate, viteza lor de înaintare este prea mică pentru noi și nici nu-i putem depăși. Abia când ajungem pe vârf, unde este mai mult loc vom putea să-i depășim. Facem pauză și pe Sudliche Linderspitze (2306 m) și fotografii profitând de vremea senină. Coborâm într-o nouă șa, Gamsanger, loc de intersecție cu un traseu ce coboară de pe munte și trece pe la Brunnensteig Hutte. În fața noastră vârful Sulzleklammspitze(2323 m) pare aproape ”inabordabil” cu pereții nordici aproape verticali. Aici însă, cei ce au conceput traseul au făcut un mic compromis ocolind muchia crestei.
Poteca ocolește prin stânga, urcă pe poala estică, continuă printr-un horn ”artificial” cred și iese în partea sudică a vârfului, mult mai ”blândă” decât cea nordică. Pe partea sudică, urcăm în serpentine până pe vârf. Ajunși pe vârf, facem o pauză pentru o gustare, apoi o ședință foto. Spre Nord-Vest, Wettersteingebirge unde putem identifica Alpspitze și Zugspitze. Spre Nord-Est și Est vedem creasta pe care am venit și care continuă mult spre Sud într-un arc de cerc imens. Spre Sud-Est și Sud, putem admira Karwendeltal și partea centrală din Karwendelgebirge unde vârful Pleisenspitze cu 2569 m pare cel mai înalt. Știu însă sigur că în spatele lui sunt câteva vârfuri ce depășesc 2700 m Birkkarspitze, Kaltwasserkarspitze primul nu foarte greu abordabil.
Coborâm de pe Sulzleklammspitze ca să urcăm iar, pe Kirchlspitz (2303 m) de pe care vom coborâ intr-o șa largă. Poteca urcă iar pe Brunnsteinspitze ce reprezintă capătul crestei, dar noi nu vom continua, ci vom începe coborârea. De la Nordliche Linderpitze până aici am avut nevoie de mai puțin de patru ore. Ne strângem echipamentul de cățărare și vom coborâ în serpentine până la Brunnstein Hutte. La cabană ne oprim puțin pentru o scurtă pauză, apoi coborâm prin pădure până la șosea de unde vom ajunge curând în Mittenwald. Ca orice coborâre ne-a ”stors” de ultimele resurse, dar ce mai conteză ! Un traseu prea frumos ca să ai vre-un moment de regret !!
Albumul foto realizat în Mittenwalder Klettersteig se găseşte la : Mittenwald 2013 (vezi album ...)