Parâng 2013
Deşi sezonul de munte l-am început la 1 Mai (pentru 2013), prima excursie la peste 2000 m, o facem în iunie în Parâng. Parângul, ca munte, nu mai prezintă o noutate. Noutatea o va reprezenta totuşi traseul ales dar şi faptul că reuşim în sfârşit, după cinci ani, să vedem la mai mult de cinci metri în zona de creastă Setea, Mohoru, Urdele. Mă refer la excursia din 2008 când ne-a plouat continuu de la vârful Setea până la Rânca după ce am trecut peste Mohoru şi Urdele.
Rămăsesem cu inima parcă neîmpăcată de faptul că în 2008 nu văzusem mai nimic în zonă şi nici nu reuşisem să parcurgem şi ultima porţiune (extrema estică) a crestei Parângului până la Curmatura Olteţului.
Începul lui Iunie se dovedeşte mult mai ploios decât ne aşteptam şi nu a lipsit mult ca încercarea noastră să aiba aceiaşi soartă ca cea din 2008. Marea deosebire faţă de 2008 o reprezintă o maşină. Sigur că excursiile la munte cu maşina prezintă în egală măsură şi avantaje şi dezavantaje : avntajele sunt acelea că te poţi mişca repede şi fără mare efort în porţiunile de acces până la munte şi nu rămâi prizonierul vremii nefavorabile iar dezavantajele sunt acelea că eşti limitat la zone la care poţi avea acces cu maşina şi eşti cumva legat de maşină fiind obligat să te întorci mereu unde ai lăsat maşina şi deci la trasee scurte de maxim una sau două zile. Sigur că aici s-ar putea spune încă mai multe dar asta cred că poate deveni un subiect de sine stătător.
Cu avantajul unei maşini, reuşim intr-o zi să parcurgem noua “Transalpina” de la Sebeş până la Rânca. Prima porţiune de la Sebeş la Obârşia Lotrului nu m-a impresionat prea tare nici ca peisaj (multă pădure) şi nici nu a fost încă terminată (şoseaua). Singura porţiune care iese în evidenţă este lacul Oaşa. De la Obârşia Lotrului şoseaua este mult mai bună iar peisajul este superb. Ajunşi pe Muntinu Mare facem o pauză şi admirăm vîrfurile Urdele, Iezer, Cărbunele şi ceva mai departe creasta dintre vârful Setea şi Coasta lui Rus. La nord, culmile blânde ale munţilor Latoriţei.
Cu avantajul unei maşini, reuşim intr-o zi să parcurgem noua “Transalpina” de la Sebeş până la Rânca. Prima porţiune de la Sebeş la Obârşia Lotrului nu m-a impresionat prea tare nici ca peisaj (multă pădure) şi nici nu a fost încă terminată (şoseaua). Singura porţiune care iese în evidenţă este lacul Oaşa. De la Obârşia Lotrului şoseaua este mult mai bună iar peisajul este superb. Ajunşi pe Muntinu Mare facem o pauză şi admirăm vîrfurile Urdele, Iezer, Cărbunele şi ceva mai departe creasta dintre vârful Setea şi Coasta lui Rus. La nord, culmile blânde ale munţilor Latoriţei.
Coborâm de pe Muntinu şi ajungem în şaua ce desparte vârful Iezer şi Cărbunele de vărful Urdele. Şi aici peisajul e deosebit. De aici şoseaua urcă pe vârful Urdele unde atinge şi cea mai înaltă cotă a unei şosele din România. După ce trece pe lângă vârful Dengherul şi Păpuşa, şoseaua coboară în serpentină până în Rânca. Pe vreme bună, din Rânca se poate admira toată creasta din zona centrală a Parângului dintre vârful Parângul Mare şi vârful Mohoru dar şi vârful Păpuşa care domină evident statiunea. Curând începe ploaia aşa că facem cale întoarsă către Obârşia Lotrului.
Revenim după trei zile cu scopul de a face ceva şi cu piciorul. Profităm de aceiaşi maşină şi ajungem în 10 minute la punctul în care traseul de creastă părăseşte şoseaua şi urcă pe vârful Păpuşa (în şaua ce desparte Dengherul şi Păpuşa). Fără maşină ar fi fost necesară cam o oră. Trebuie spus că porţiunea de creastă dintre vârful Păpuşa şi Curmătura Olteţului are o medie de înălţime aproximativ 2000 de metri dar este în general lipsită de spectaculozitate, vârfurile fiind domoale şi înierbate până pe vârf.
Urcăm din şosea pe vârful Păpuşa într-un urcuş blând. În apropierea vârfului, părăsim poteca pentru a ajunge chiar pe vârf. Micul ocol este pe deplin justificat, de pe vârf putem admira toată staţiunea Rânca (destul de împrăştiată) dar mai ales putem admira şi fotografia vârfurile din apropiere : Mohoru, Iezer, Cărbunele, Urdele şi Dengheru dar şi cele din partea centrală : Setea, Ieşu până la Parângul Mare.
Părăsim vârful Păpuşa şi ne îndreptăm spre est. Ajungem curând înapoi în traseul de creastă. După o scurtă coborâre, urcăm pe vârful Cioara pe care îl ocolim prin stânga fără a ajunge exact pe vârf.
Coborâm iarăşi într-o şa puţin adâncă de unde urcăm pe vârful Galbenu. Scenariul se repetă ca pe vârful precedent, şi ocolim şi acest vârf prin stânga lui. Poteca coboară însă ceva mai mult în şaua ce ne desparte de vârful Muşetoaia. Din şa, poteca ocoleşte vârful pe poala nordică şi după câteva minute, începe să coboare iarăşi în şaua Micaia. E momentul unui mic popas. Găsim aici şi un mic tău care probabil este sec în anii mai secetoşi.
Dacă până aici poteca e largă şi foarte clară, odată ce începem urcuşul pe vârful Micaia, ea este prost conturată şi mult mai abruptă. Deşi ne ajută câţiva stâlpi de marcaj, multe porţiuni le facem după propria imaginaţie.
Când ajungem în final pe vârf, ceaţa ne înconjură şi ne cam strică momentul. Reuşim pentru câteva clipa să zărim Curmătura Olteţului precum şi creasta munţilor Căpăţânii ce continuă către est, apoi ceaţa pune stăpânire pe peisaj. Ne-au trebuit cam două ore şi jumătate până aici. Cum vremea nu pare prea prietenoasă, hotărâm să ne întoarcem.
Drumul de întoarcere este acelaşi ca la venire, singura diferenţă fiind aceia că atunci puteai face plajă iar acum temperatura a scăzut la aproape 5 grade. Deşi ameninţarea ploii a cam stat permanent deasupra noastră la întoarcere, muntele a hotărât de acestă dată să ne cruţe. Aveam să aflăm mai târziu că în Rânca ploaia şi-a făcut totuşi de cap. După alte două ore şi jumătate, ajungem la locul de unde am plecat şi unde cu bunăvoinţa prietenilor ne aşteaptă o maşină scutindu-ne de o coborâre obositoare pe şosea până în Rânca.
O concluzie scurtă ar putea fi aceia că traseul merită parcurs şi deşi nu oferă peisaje deosebit de spectaculoase, nici efortul depus nu este exagerat. Am ajuns totuşi pe vârful Micaia care cu cei 2170 m este cel mai înalt din această zonă estică a munţilor Parâng care întâlnesc munţii Căpătânii în şaua Curmătura Olteţului.
Albumul foto realizat în Parâng se găseşte la : Parâng 2013 (vezi album ...)