Ciucaş 2010
Revenim după ceva ani în munţii Ciucaş, cu intenţia de a parcurge o porţiune nouă dar şi din motive tehnice, munţii Ciucaş fiind ceva mai uşor de abordat ca alţi munţi.
1.Pasul Bratocea - culmea Bratocea - şaua Tigăilor - vârful Ciucaş - cabana Ciucaş - Muntele Roşu.
2.Muntele Roşu - vf. Roşu - şaua La Răscruce - vf. Gropşoarele - Turnul de Aramă - vf.Zăganu - Cheia
1.Pasul Bratocea - culmea Bratocea - şaua Tigăilor - vârful Ciucaş - cabana Ciucaş - Muntele Roşu.
2.Muntele Roşu - vf. Roşu - şaua La Răscruce - vf. Gropşoarele - Turnul de Aramă - vf.Zăganu - Cheia
Deşi accesul înspre "staţiunea" Cheia şi mai departe către Muntele Roşu, este dificil pentru noi avem totuşi norocul să ne "cuplăm" cu cumnaţii şi facem drumul dinspre Ploieşti la Cheia cu maşina şi nu cu două maxi-taxi cum ar fi trebuit. Nu vom intra în Cheia ci vom continua pe DN1A până la interseţia ce duce spre Muntele Roşu. De aici drumul este o adevărată aventură, acest tronson astfaltat cânva, acum este plin de gropi, unele acoperite cam de mântuială cu prundiş. O lipsă totală de interes şi respect pentru turiştii ce se încumetă totuşi să parcurgă această cale de acces. Preferăm din cele două opţiuni de cazare, cabana Silva, care oferă condiţii de cazare şi masă decente la preţuri acceptabile pentru buzunarele mai "mici".
Prima excursie a vizat vârfurile Ciucaş şi Tigăile Mari într-o variantă în circuit. Până la Pasul Bratocea am profitat de o maşină, lucru ce ne-a dat un avans de cel puţin o oră. Tot de aici pleacă şi traseul ce duce pe munţii Grohotiş. Potece noastră are la început aspect de drum forestier până la releul TV de sub Colţii Bratocei. De aici poteca e ceva mai abruptă şi urcă mai întâi prin pădure şi foarte curând prin golul alpin. Ajunşi în creastă, traseul este uşor poteca ocolind vârfurile întâlnite. Spre sud munţii Grohotiş, masivi şi întinşi, fără să fie şi spectaculoşi. Spre vest se zăreşte masivul Piatra Mare şi ceva mai aproape vârful Tesla. Spre est se vede culmea Gropşoarele - Zăganu, iar spre nord deja se văd vârfurile Ciucaş şi Tigăile Mari.
Vremea senină şi traseul lejer face să ajungem în şaua Tigăilor aproape pe nesimţite, ultimul vârf ocolit fiind Bratocea despărţit de vârful Ciucaş de şaua amintită. Tot din şaua Tigăilor plecă către dreapta (est) şi poteca ce evită traseul de creastă şi care il vor reîntâlni dincolo de vârful Tigăile Mari. Noi continuăm pe traseul de creastă care începe să urce ceva ma abrupt. Vom admira şi ne vom poza alături de o stâncă cu formă "ciudată" cunoscută sub denumirea de Turnul Goliat. Cu puţină imaginaţie ne putem închipui un profil "umanoid". Continuăm urcuşul pe lângă clina vestică a vârfului Ciucaş, aici cu un aspect stâncos şi abrupt. Traseul va continua însă pe clina sudică a vârfului Ciucaş pe pajiştea alpină, urcuş obositor dar uşor tehnic.
Ajungem în final pe vârful Ciucaş. Ultima oară când am fost aici abia dacă se vedea la câţiva metrii din cauza ceţii. Acum însă, o zi senină ne permite un tur de orizont deosebit de plăcut. Mereu am avut impresia (după hartă) că cresta mai continuă ceva mai mult înspre nord-vest după vârful Ciucaş. În realitate culmea mai continuă foarte puţin până pe clina vestică apoi "virează" spre sud şi continuă cu culmea Bratocei. Spre nord-est mai mulţi munţi din grupa Carpaţilor de Curbură, iar spre est cealaltă jumătate de creastă a Ciucaşului. Spre sud se văd crestele masive dar bombate ale munţilor Grohotiş ce ne despart de munţii Baiu. Spre sud-est, în vale, se vede staţiunea Cheia.
După o pauză binevenită şi o scurtă "şedinţă" foto-video, începem să coborâm de pe vârful Ciucaş. Această porţiune până la cabana Ciucaş, este şi cea mai interesantă, aici întâlnind mai multe forme interesante de piatră. Una din cele mai celebre este "Babele la sfat" pe care o vom fotografia şi cu care ne vom fotografia. Şi vârful Tigăile Meri este foarte spectaculos în comparaţie cu "anostul" Ciucaş. Vârful Tigăile Mari se ocoleşte pe poala nordică printr-un jgheab bolovănos ce necesită atenţie sporită. Odată depaşit acest vârf, traseul devine iar lejer şi ne vom intersecta cu cel ce pleacă direct spre şaua Tigăilor. Vom ajunge curând la noua cabană Ciucaş care este încă în costrucţie şi o înlocuieşte pe cea veche mult mai modestă. De fapt cea nouă seamănă mai degrabă cu un motel pe trei nivele şi nu cu o cabană de munte !
Următoarea excursie în munţii Ciucaş a avut ca obiectiv culmea Gropşoarele-Zăganu. Fiind la curent cu prognoza meteo, ce anunţa ceva ploaie după prânz, am plecat de la cabana Silva dis de dimineaţă pentru a evita pe cât posibil ploaia. Urcuşul spre creastă începe din apropierea cabanei Muntele Roşu şi trece pe lângă Centrul Seimologic Cheia. Prima porţiune a urcuşului este cam pieptiş ceea ce o face cam obositoare. Curând însă panta se mai domoleşte şi urcăm prin iarbă înaltă până pe vârful Roşu. Spre vest se vede splendid culmea Bratocei mărginită la nord de vârfurile Ciucaş şi Tigăile Mari. Se zăreşte şi şantierul ce ridică noua cabană Ciucaş. Vârful Roşu, aşa cum ni-l aminteam, plin de tufe de afin şi mai puţin de afine (culese deja cred !).
De pe vârful Roşu se ajunge curând în şaua La Răscruce. Aici se întâlnesc mai multe trasee, unul din ele merge pe creastă către cabana Ciucaş, noi însă îl vom alege pe cel ce urcă destul de lejer către vârful Gropşoarele. Cum traseul este aproape ca în parc, vom ajunge foarte curând pe al doilea vârf ca altitudine din munţii Ciucaş, vârful Gropşoarele. Ca şi vârf nu impresionează cu nimic, doar clina sudică fiind ceva mai stâncoasă şi mai spectaculoasă dar inaccesibilă pentru turiştii obişnuiţi. După pozele de palmares de pe vârf, vom începe să coborâm pe clina estică, coborâre ce în prima parte nu pune nici un fel de probleme. Urmează în continuare o porţiune ceva mai puţin anostă, cu ceva coborâşuri mai abrupte.
În apropiere de Turnul de Aramă, vom străbate o porţiune stâncoasă şi înclinată, care pentru siguranţa turiştilor are montat şi un lanţ ajutător. Dacă pe vreme uscată această porţiune nu cred ca poate pune probleme, pe vreme de ploaie sau iarna cred că lanţul chiar e necesar. Vom ajunge astfel la Turnul de Aramă, o stâncă verticală ce are pe faţa estică o porţiune colorată natural în roşu arămiu, şi de unde cred că i se trage numele (deşi e posibil să mă înşel !). Ne vom opri să ne fotografiem cu o zadă, specie ceva mai rară de conifere. Ba chiar în apropierea potecii găsim o floare de colţ. După mai multe negocieri reuşesc să conving (sau să oblig) găsitorul să lase floarea în pace. O ultimă porţiune de coborâre ne scoate în şaua Zăganu.
Am ajuns deja la capătul traseului de creastă deşi e abia ora 9 dimineaţa. Dar vremea foarte capricioasă din ultimile zile ne-a zorit şi ne pune curând în mişcare deşi deocamdată totul pare în regulă. Preferăm să coborâm, în caz că va ploua măcar să fim la altitudine ceva mai mică. Exista şi varianta să parcurgem traseul în sens invers, dar nu am vrut să ne forţăm norocul. Coborâm pe lângă vârful Zăganu, aproape "invizibil" din creastă, dar foarte abrupt şi spectaculos pe latura lui estică. Continuăm coborârea şi vom intra curând în pădure până la poiana ce adăposteşte stâna Zăganu. Reuşim să trecem "neagresaţi" de cei câţiva câini de pe lângă stână datorită ciobanilor care au fost destul de "amabili". După stână vom intra iarăşi în pădure.
Aş fi vrut să spun că a urmat o coborâre "clasică" prin pădure, dar a avut ceva mai mult decât clasic. Vremea foarte ploiasă din ultimele zile şi faptil că oile au fost "parcate" în pădure au făcut ca poteca să arate ca o mlaştină. Pe lângă faptul că alunecai, ne-am şi murdărit corespunzător. Acest lucru a făcut parcă coborârea şi mai obositoare. Până la ieşirea din pădure în şosea, nu am scăpat de noroi. A urmat revenirea la cabana Siva, pe şosea, în ultima porţiune ploaia promisă de prognoză şi-a făcut întradevăr apariţia dar nu ne-a "deranjat" prea tare. Ploaia a continuat mai cu spor dupăamiaza dar eram deja la "adăpost". Albumul foto realizat în Ciucaş se găseşte la : Ciucaş 2010 (vezi album ...)