Făgăraş 2010
Iată că se implinesc 7 ani de când nu am mai ajuns in Făgăraş. De data aceasta cifra 7 se pare ca mi-a (ne-a) purtat oarecare noroc, cel puţin în ce priveşte vremea. Acţiune scurtă de week-end prelungit, deşi puţin cam încărcată pentru mine (trasee lungi cu rucsac greu).
1. Poiana Neamţului-c.Bârcaciu-v.Scara-v.Mâzgavu-v.Şerbota-Căldarea Pietrosă
2. Căldarea Pietrosă-s.Cleopatrei-v.Negoiu-Strunga Dracului-Portiţa Călţunului-l.Călţun
3. l.Călţun-Portiţa Călţunului-Strunga Ciobanului-c.Negoiu-c.Bârcaciu-Poiana Neamţului
2. Căldarea Pietrosă-s.Cleopatrei-v.Negoiu-Strunga Dracului-Portiţa Călţunului-l.Călţun
3. l.Călţun-Portiţa Călţunului-Strunga Ciobanului-c.Negoiu-c.Bârcaciu-Poiana Neamţului
Spuneam că am avut noroc în ce priveşte vremea, mai ales că am ajuns pe munte după o perioadă extrem de ploioasă în toată ţara, şi aveam oarecari reţineri în ce priveşte prognoza (favorabilă dealtfel). Când spun că am avut vreme favorabilă, mă refer la faptul că nu ne-a plouat cât am fost pe traseu, că altfel a plouat în fiecare zi (şi noapte), chiar la lacul Călţun am prins şi o ploaie cu gheaţă de toată frumuseţea. Dar asta e vremea la munte şi trebuie să ştii să te strecori printre "ferestrele" de vreme favorabilă.
Am ajuns la Poiana Neamţului cu maşina (altora :) ceea ce ne-a scutit de alte probleme cu transportul. Cabana Poiana Neamţului bine întreţinută şi modernizată faţă de 1999. După o noapte de odihnă, a doua zi dimineaţă eram gata de pornit la drum.
Am ajuns la Poiana Neamţului cu maşina (altora :) ceea ce ne-a scutit de alte probleme cu transportul. Cabana Poiana Neamţului bine întreţinută şi modernizată faţă de 1999. După o noapte de odihnă, a doua zi dimineaţă eram gata de pornit la drum.
Poteca spre cabana Bârcaciu are la inceput aspect de drum forestier, apoi după ce trecem puntea peste apă, poteca revine la "normal" şi începe să urce pe piciorul Bârcaciului. Urcuşul este lung şi obositor mai ales cu rucsacii în spate. După mai bine de 2 ore de urcuş se iese din pădure exact în apropierea cabanei Bârcaciu. Ajungem curând la cabană unde urmează o pauză necesară (am vrut să zic bine-meritată !). Cabana Bârcaciu curăţică şi îngrijită deşi parcă în 1999 arata mai bine (şi eu la fel :). De fapt nu ştiu ce profit mai scot aceşti oameni ce şi-au legat destinul de cabană de mulţi ani, în condiţiile în care afluxul de turişti a scăzut sever de câţiva ani. După pauză începem un nou urcuş de această dată printre tufe de afin şi rhododendron.
Vom ajunge astfel pe piciorul nordic al vârfului Scara, panta fiind acum mult mai domoală. Deja spre nord şi vest se deschide o privelişte deosebită asupra vârfurilor Suru, Budislavu şi Vârtopul Roşu (de la vest la est) dar mai impresionantă cea asupra vârfului Ciortea şi căldării lacului Avrig. Vârful Ciortea impresionează prin masivitate cu cele trei piscuri (vârfuri după unele opinii), în stânga lui, puţin mascat de creastă, vârful Boiu. Pe măsură ce ne apropiem şi urcăm pe vârful Scara, va fi vizibil şi lacul Avrig. Urcuşul pe vârful Scara se face doar parţial, pentru că vom ocoli către dreapta şi vom ieşi în traseul de creasta între vârfurile Gârbova la vest şi Scara (est). De aici urcăm pe vârful Scara până în vârf, un urcuş solicitant fizic. Pe vârf, urmează o nouă pauză pentru o gustare !
Coborâm de pe vârful Scara pe lângă vârful Scărişoara (nu foarte conturat ca vârf) şi ajungem în şaua Scara, loc de intersecţie cu traseul ce coboară pe valea Şerbotei către cabana Negoiu (traseu mai puţin frecventat şi marcat mai slab). De aici se şi vede cabana Negoiu aflată pe piciorul nordic al vârfului Şerbota. În şaua Scara există şi un refugiu, utilizabil, mai jos de el la câţiva zeci de metrii se găseşte şi un izvor. Peisaj minunat atât către vest unde vedem vârfurile Boiu, Ciortea şi Capul Gemenii (intre primele două) dar şi mai modestul Gârbova. Vârful Scara impresionează prin abruptul nordic. Spre est, vârfurile Mâzgavu şi Şerbota în prim plan dar şi Negoiu Mic, Negoiu şi Călţun ceva mai în spate. Realimentăm cu apă şi pornim într-un nou urcuş pe vârful Mâzgavu.
Urcuşul pe vârful Mâzgavu (Mâzgavu Mare sau vârful Lui Cazan) nu este dificil, vârful fiind destul de "împrăştiat", având cel puţin trei piscuri ce ar putea fi cotate ca vârfuri separate. De pe ultimul pisc se coboară în şaua Şerbotei şi se urcă iar pe vârful Şerbota, un urcuş pieptiş şi obositor după o zi de creastă. Pe vârful Şerbota ne intersectăm şi cu traseul ce coboară către cabana Negoiu dar şi cu cel ce ocoleşte pe la sud Custura Sărăţii. Între vârful Şerbota, pe care ne aflăm, şi vârful Sărăţii se intinde zona de creastă bine cunoscută : Custura Sărăţii, o zonă dificilă tehnic şi recomandată doar celor bine echipaţi şi cu ceva experienţă pentru astfel de zone. Chiar şi pentru cei experimentaţi e bine de evitat cu bagaje mai mari.
De pe vârful Şerbota am coborât, pe traseul ce evită Custura Sărăţii, în Căldarea Pietrosă, un loc bun de pus cortul. Am evitat custura din două motive : unu că aveam bagaje măricele şi doi că eram şi cam obosiţi după o zi destul de lungă. Ocolirea nu este mai lejeră ca efort dar nu este periculoasă şi ocoleşte binişor pe la sud custura. Spre seară şi în timpul nopţii a mai tras câte o repriză de ploaie, dar dimineaţa ne-am trezit pe senin. Am traversat valea ce pleacă spre sud de sub Custura Sărăţii până pe latura estică, apoi am început să urcăm pe lângă cascadă până în Şaua Cleopatrei. Urcăm de fapt ce am coborât ieri de pe vârful Şerbota, un urcuş pieptiş prin multe zone cu grohotiş instabil. În Şaua Cleopatrei (Popasul lui Mihai) suntem la extremitatea estică a custurii şi la intersecţie cu traseul ce vine de la cabana Negoiu.
Facem o mică pauză în şa pentru regrupare şi ceva foto. Spre nord pe piciorul Şerbotei zărim cabana Negoiu şi cariera de piatră ceve mai in spate. Poteca urcă în continuare pe poala vârfului Negoiu Mic până în şaua ce-l desparte de vârful Negoiu. Ajungem astfel pe clina nordică a vârfului Negoiu unde începe şi urcarea mai abruptă cu ceva căţărare dar fără a pune probleme tehnice. Am ajuns astfel pe al doilea vârf din ţară ca altitudine (mai corect zis decât înălţime care este alt ceva !). Vremea aproape senină ne permite să facem o mulţime de poze în toate direcţiile. E un loc cu o panoramă splendidă. Spre vest putem vedea toate vârfurile până la Ciortea şi Boiu; spre nord vârfurile Negoiu Mic şi La Podeiu cu Strunga Ciobanului între ele; spre sud vârfurile Lespezi şi Călţun iar spre est vârfurile până la Viştea şi Moldoveanu (şi nu numai !).
Cum nu suntem presaţi de timp, ţinta noastră fiind relativ aproape (şi vizibilă !), mai "căscăm gura" la ce ne înconjoară. Spre sud se zăreşte lacul de acumulare Vidraru. Vârfurile Lespezi şi Călţun (vizibil distincte de aici) cu lacul la poalele lor, impresionează prin masivitate. La vest vedem Căldarea Pietroasă în care am înnoptat, dar şi Custura Sărăţii a cărei adâncime pare mai mare parcă de aici. Spre est se înşiră o mulţime de vârfuri incepând cu Lăiţelul şi Laiţa, Arpaşul Mic şi Buda în planul doi (pe Vânătoarea lui Buteanu au fost nori permanent !) şi terminând cu Viştea şi Moldoveanu în planul trei, asta ca să pomenim doar pe cele mai cunoscute (ca denumire !). Vom începe să coborâm pe clina sudică a vârfului până la bifurcaţia de trasee: unul trece prin Strunga Dracului iar celălalt, după ce ocoleşte vârful Dintre Strungi, prin Strunga Doamnei.
De la bifurcaţie urmăm poteca ce coboară prin Strunga Dracului. Şi când spun că poteca coboară, chiar coboară aproape vertical printr-un horn nu foarte îngust dar suficient de accidentat. Ca la orice astfel de zonă, e mai dificil de coborât decât de urcat mai ales că avem şi rucsacii in spate şi care ne încurcă uneori să ne strecurăm printre stânci. Noroc că strunga e bine "în-lănţuită" altfel ar fi fost o adevărată aventură ! Şi dacă de strungă am trecut fără evenimente, la fel de dificil (şi chiar periculos) a fost traversarea limbilor de zăpadă îngheţată bine înclinate şi care se terminau cam aiurea (în caz că ai fi alunecat). Ultima traversare pe zăpadă ne scoate în Portiţa Călţunului, de unde coborâm până la lac în câteva minute.
Am ajuns relativ repede deşi am pierdut o grămadă de timp cu traversările. Deşi ne propusesem să ajungem şi pe vârful Călţun, nu am mai plecat şi bine am făcut că ne-ar fi prins ploaia-furtuna ce avea să urmeze. Am avut timp să instalăm corturile în tihnă şi să mâncăm câte ceva. Spre după-amiază a început să bată vântul tot mai tare, apoi a început să plouă, ploaie care s-a transformat în grindină. După furtună a început să se adune lumea cu corturile, refugiul fiind deja plin. La ce vânt a bătut toată seara şi noaptea mă mir că au rămas în picioare toate corturile (unele fiind mai de Litoral !). După ploaie, vremea s-a mai luminat oferind o bună vizibilitate către coasta ce uneşte vârfurile Arpaşul Mic, Buda, Râiosu, Muşeteica, Robiţa.
După o noapte nu tocmai liniştită, cu ploaie şi vânt din plin, dimineaţa a început cu o nouă repriză de ploaie. Acest lucru ne cam deranja, având în vedere că trebuia să ajungem înapoi la maşină la Poiana Neamţului. Norocul de care vorbeam la început s-a adeverit iarăşi, aşa ca în scurt timp s-a înseninat si am putut pleca din nou la drum. Am urcat înapoi în Portiţa Călţunului de unde curând am părăsit poteca ce duce către Strunga Doamnei şi Strunga Dracului şi am ales varianta ce ne duce către Strunga Ciobanului. Poteca până în strungă ocoleşte pe la poale vârfurile Negoiu şi Negoiu Mic şi nu este dificilă deşi există mici porţiuni unde e bine să fim mai atenţi. După ce am coborât constant, în apropierea strungii urcăm iaraşi către linia de creastă.
Spre est, vârfurile Lăiţel şi Laiţa domina valea imensă ce se deschide sub noi. Vom urca în Strunga Ciobanului, mai întâi prin ceva grohotiş relativ instabil, apoi în apropierea vârfului vom fi nevoiţi să ne căţărăm puţin, ajutaţi de un lanţ, pentru a trece o mică săritoare ce închide accesul. Coborârea pe cealaltă parte nu este dificilă cât mai mult incomodă, jgheabul îngust şi rucsacii nostrii având mereu ceva de împărţit. Facem o mică pauză pentru ceva poze, apoi continuăm coborârea la început mai lejeră, până la Piatra Prânzului unde ne intersecăm cu traseul ce urcă în Şaua Cleopatrei. Vremea e "amestecată" cu reprize succesive de nori şi senin. Şi aici mai găsim mici petice de zăpadă care însă nu prezintă probleme în a le traversa.
De la Piatra Prânzului urmează o coborâre abruptă şi obositoare până în căldarea Sărăţii. Aici facem iarăşi o pauză pentru odihnă dar şi ceva foto. Poteca ce ne conduce către cabana Negoiu coboară uşor pe poala Şerbotei. După ce intrăm în pădure vom avea de traversat câteva podeţe metalice suspendate, dar care nu prezintă nici un pericol fiind foarte solide. Nu zăbovim prea mult la cabana Negoiu fiind oarecum în criză de timp. Coborâm prin pădure dar începe şi o repriză de ploaie. Până ne punem echipamentul "anti ploaie", ploaia s-a liniştit ba chiar se opreşte curând. Trecem apa Şerbotei şi ajungem la intersecţia cu traseul ce urcă în Şaua Scara. Dacă apa am reuşit să o trecem fără să ne udăm, deşi nu există un vad sau podeţ amenajat, poteca este prin ierburi şi tufe înalte pline de apă de la ploaia ce tocmai s-a oprit.
Poteca ce leagă cabanele Negoiu şi Bârcaciu nu este dificilă ci doar lungă şi obositoare. Mai grav este că nu mai este întreţinută, marcajul lăsând uneori de dorit, iar în unele locuri poteca s-a surpat putând pune oarecari probleme. Cu toată graba nu reuşim să scoatem un timp mai bun de două ore şi ceva. Deşi au fost mai multe "tentative" de ploaie, am scăpat ne plouaţi până la cabana Bârcaciu unde vremea s-a limpezit chiar. După trei zile pe munte, o ciorbă caldă de la cabană merge foarte bine. Stăm puţin la poveşti cu cabanierul şi fiul acestuia, apoi plecăm către ultima repriză de coborâre. Datorită oboselii, aceasta pare cea mai grea şi parcă nu se mai termină. Ne înscriem totuşi în "barem" deşi ajungem frânţi la Poiana Neamţului. Urmează doar o mică pauză după care din nou la drum, de această dată cu maşina.
Concluzii aproape evidente : o ieşire reuşită, cu multe obiective atinse deşi puţin cam obositoare şi reprize cam lungi pentru puterile mele ! Foarte multe fotografii, fiind prima ieşire din perioada "digitală", unele chiar reuşite. Alte concluzii : Custura Sărăţii şi Strunga Dracului nu se recomandă de parcurs cu bagaje mari şi grele în spate. Albumul foto realizat în Făgăraş se găseşte la : Făgăraş 2010 (vezi album ...)