Bucegi 2008
După "duşul" primit în Parâng, am ajuns cu ceva "peripeţii" în Bucegi, la Poiana Izvoarelor. Aici corpul de cabană ce arsese cu trei ani în urmă, era aproape gata şi oferea condiţii de cazare chiar elegante. Din păcate nu ne-am putut caza acolo, noi fiind trei şi camerele sunt de două persoane. Am luat până la urmă o cameră în corpul vechi. Vremea a fost la început destul de "amestecată" aşa că în prima zi ne-am plimbat prin împrejurimi, la cabana Diham (şi ea în reconstrucţie) şi la Pichetul Roşu.
1. Cota 2000 - Piatra Arsă - Babele - Omu - valea Cerbului
2. Poiana Izvoarelor - cabana Mălăieşti - Padina Crucii - culmea Ţigăneşti - Scara - valea Mălăieşti
1. Cota 2000 - Piatra Arsă - Babele - Omu - valea Cerbului
2. Poiana Izvoarelor - cabana Mălăieşti - Padina Crucii - culmea Ţigăneşti - Scara - valea Mălăieşti
Următoarea zi de dimineaţă, vremea părea tot instabilă aşa că am hotărât să profităm de ocazie şi să ajungem la castelul Peleş. Ajunşi în Sinaia, am constatat că vremea s-a înseninat chiar şi pe munte. Cum echipament de munte aveam la noi, am renunţat la Peleş şi am dat fuga la telecabină, care în două reprize ne lasă la cota 2000 (Mioriţa). Ce uşor se poate ajunge pe platoul Bucegilor! Odată ajunşi în creastă, urcăm puţin puţin pe vârful Furnica de unde se coboară în şaua Călugărului, apoi continuăm către complexul Piatra Arsă. De la Piatra Arsă poteca continuă lejer către Babele mai întâi printre jnepeni, apoi pe platou şi doar în apropierea cabanei se urcă ceva mai abrupt. Lume multă şi la cabana Babele (doar se ajunge cu telecabina din Buşteni!) unde luam ceva de mâncare, apoi urmează o "şedinţă" foto cu toate pietrele atât de celebre : Babele, Sfinxul, etc...
Nu intenţionăm să trecem şi pe la Caraiman (deşi n-ar fi stricat!) aşa că vom continua pe platou pe lângă vârful Baba Mare, având în stânga vârful Obârşiei iar în dreapta vârful Coştila. Vom ajunge curând şi fără prea mult efort, la poalele vârfului Colţii Obârşiei pe care îl vom ocoli pe la poale prin zona numită "La Cerdac". Ajungem sub vârful Găvanele, de unde vom urca înspre vârful Ocolit. Am părăsit "oficial" platoul Bucegilor, de pe vârful Ocolit deja peisajul se deschide către valea Gaura, vârful Scara şi evident vârful şi cabana Omu. Acestea din urmă puţin cam în ceaţă şi ceva vânt. Facem şi aici o pauză de un ceai şi ceva fotografii apoi ne vedem de drum, vremea deja pare că s-a răzgândit. După ce plecăm de la cabană, începem să coborâm pe valea Cerbului.
Coborârea pe valea Cerbului este destul de abruptă la început, poteca şerpuind larg pe muntele Moraru. Ajunşi pe fundul văii, continuăm să coborâm urmărind firul apei. Începe şi o ploaie măruntă care ne v-a însoţi până la intrarea în pădure. Acest traseu este foarte plăcut fiind însoţiţi pe stânga de crestele muntelui Moraru iar în dreapta de muntele Coştila. Păcat că ploaia ne-a cam stricat puţin plăcerea! La puţin timp după intrarea în pădure ajungem la răscruce de poteci, noi vom merge de această dată către stânga spre Poiana Izvoarelor unde suntem cazaţi. Poteca continuă prin pădure până la Pichetul Roşu de unde foarte curând ajumgem şi la cabană. O excursie total nepregătită, dar reuşită până la urmă chiar dacă vremea nu a fost perfectă.
Următoarea excursie a vizat vârful Scara. Plecăm de la cabana Poiana Izvoarelor pe traseul ce duce la cabana Mălăieşti, pe la Prepeleac. Cum am mai spus şi în descrierea din 2007, această porţiune este plăcută chiar spectaculoasă în unele porţiuni şi mereu mi-a adus aminte de Brâul de Mijloc. În mare poteca urcă în mai multe reprize, apoi coboară puţin în apropiere de Mălăieşti. La cabana Mălăieşti facem o primă pauză şi ceva fotografii, apoi începem să urcăm pe Padina Crucii, un urcuş scurt dar abrupt printre jnepeni si tufe. Ajunşi pe muchia culmii, începem să coborâm lent către lacul din valea Ţigăneşti. După ce trecem de lac, poteca începe să urce de astă dată pe culmea Ţigăneşti într-o diagonală lungă către dreapta. Pe culmea Ţigăneşti facem o nouă pauză scurtă apoi ne îndreptăm către vârful Scara.
Culmea Ţigăneşti este şi ea spectaculoasă pe măsură ce ne apropiem de vârful Scara, vârf cu un aspect deosebit pe această parte nordică. Spre final, poteca ia aspect de brână fără să fie şi dificilă. Un ultim urcuş mai abrupt ne scoate în traseul de creastă. Aici poteca îşi schimbă total aspectul fiind mult mai aproape de cel de pe platou. Spre sud vârfurile Doamnele şi Găvanele de care ne desparte valea Gaura. Spre est vârful şi cabana Omu par cocoţate pe muchia muntelui. E soare şi cald şi hotărâm să facem o pauză de masă. Pornim apoi către cabana Omu şi după ce trecem de şaua Hornurilor Mălăieşti (recomandată iarna !?), vom începe să coborâm pe traseul de vară către valea şi cabana Mălăieşti. La început poteca şerpuieşte larg până vom ajunge sub Hornurile Mălăieşti.
Ajunşi sub Hornurile Mălăieşti, poteca coboară în mai multe etape pe valea Mălăieşti având în stânga Padina Crucii şi în dreapta culmea şi vârful Bucşoiu. Deşi nu pare departe, traseul până la cabană e destul de lung şi obositor. La cabană vom face un nou popas înainte de a "ataca" şi ultima parte din traseu, cea ce ne conduce înapoi către cabana Poiana Izvoarelor. Deşi simţim ceva oboseală, traseul parcă e mai uşor ca dimineaţă fiind mai mult în coborâre. Albumul foto complet realizat în Bucegi se găseşte la : Bucegi 2008 (vezi album ...)