Retezat 2007
Mi-e greu să spun de ce m-au atras întotdeauna munţii Retezat, deşi sunt cei la care ajung cel mai greu. Sincer nici nu cred că are prea mare importanţă. După semieşecul din 2005, în 2007 am avut parcă mai mult noroc, şi când spun noroc mă gândesc în principal la vreme favorabilă. Surpriza neplăcută a fost însă faptul că am găsit cabana Pietrele arsă şi demolată din temelii. Aceiaşi dramă, altă victimă. Cu plusurile şi minusurile ei, această cabană îmi era foarte dragă, mai ales că o ştiam de mai bine de 30 de ani.
1. Lacul Bucura - Tăul Agăţat - şaua Judele - lacul Zănoaga
2. Lacul Bucura - Poiana Pelegii - Plaiul Mic - Custura - Păpuşa - şaua Pelegii - Peleaga - valea Berbecilor
1. Lacul Bucura - Tăul Agăţat - şaua Judele - lacul Zănoaga
2. Lacul Bucura - Poiana Pelegii - Plaiul Mic - Custura - Păpuşa - şaua Pelegii - Peleaga - valea Berbecilor
Planul era să ne instalăm cortul la lacul Bucura, şi de acolo să facem ceva trasee în circuit, trasee mai greu sau aproape imposibil de parcurs de la cabana Pietrele. Cum a trebuit să plecăm cu tot echipamentul după noi, am rezervat o zi pentru deplasarea de la cabana Pietrele la lacul Bucura. Traseul în sine nu este greu, dar cu un rucsac plin în spate nu e nici uşor. Mai dificilă este doar porţiunea de la lacul Pietrele până în şaua Curmătura Bucurei, apoi de aici se coboară fără probleme până pe malul lacului Bucura, locul de campare fiind prestabilit la coada lacului, lângă refugiul Salvamont. Multe corturi aici, dar puţini români, ceea ce nu mă miră. Dintr-o discuţie cu doi turişti străini am aflat că atracţia principală în România este tocmai libertatea de a campa la cort, lucru restricţionat drastic în alte ţări din Europa.
La lacul Bucura am ajuns puţin după prânz, aşa că după-amiază am avut timp să ne plimbăm prin împrejurimile lacului. Cum vântul este o problemă la aceste altitudini, vom pierde ceva timp construind un mic zid de apărare în jurul cortului, care să ne ferească de vânt. Din păcate nu am avut norocul să "preluăm" unul abandonat de alţi turişti, dar cum pietrele nu sunt o problemă, vom construi unul propriu, relativ repede. Nu este chiar de dimensiunile ce le văd la alţii, dar probabil că au fost mai mulţi sau le-au moştenit şi îmbunătăţit după ! Eficienţa lui se va dovedi într-adevăr benefică mai ales noaptea, când vântul îşi face de cap ! Nici ziua nu se "sfieşte" să bată vântul, astfel că zidul se dovedeşte eficient mai ales când "gătim".
A doua zi plecăm în prima excursie ce avea ca obiectiv lacul Zănoaga, lac care după informaţiile mele este cel mai adânc lac glaciar din România. Traseul pleacă de la lac şi alegem varianta ce urcă şi trece pe lângă lacurile Ana, Viorica, Florica. Poteca are multe porţiuni ce străbat zone pline de bolovani imenşi, poteca în sine nefiind bine conturată ci doar o opţiune de moment a fiecăruia. Acest urcuş se încheie în şaua ce desparte tăul Porţii de tăul Agăţat. Un urcuş uşurel ne scoate lângă tăul Agăţat, un tău mic şi puţin adânc dar amplasat într-un loc deosebit, sub vârful Judele. De aici începem să urcăm pe poala vârfului Judele, urcuş ceva mai pieptiş cu câteva zone de grohotiş. Finalul acestuia ne scoate în şaua Judele, un loc superb ca privelişte.
Spre est, vârful Peleaga şi căldarea Bucurei domină peisajul. Spre vest, după culmea Slăveiului (spectaculoasă dar nemarcată), se vad mai multe lacuri şi în special Zănoaga. Spre nord orizontul este dominat de vârful Retezat. Poteca care o urmăm merge către vest pe culmea ce leagă vârfurile Bârlea şi Şesele Mari. Coborâm lent până în apropierea vârfului Şesele Mari de unde lacul Zănoaga se vede ca în palmă. Deşi pare aproape, coborârea până la lac e abruptă şi obositoare. Mergem până la refugiul Salvamont de pe malul lacului unde facem o mică pauză şi ceva fotografii, apoi pornim înapoi de unde am venit, ceva nori şi vântul putând anunţa o eventuală ploaie. De la lac există posibilitatea de a ajunge la Crucea Trăsnitului pe culmea Slăveiului.
Următoarea excursie, de această dată în circuit, a vizat în principal vârful Custura dar şi culmea ce îl leagă de cele două vârfuri Păpuşa. Un traseu de o zi dar cu bagaje minime. De la coada lacului Bucura începem să coborâm, pe valea Bucurei, coborâre ce se încheie în Poiana Pelegii. Poiana Pelegii reprezintă unul din locurile permise pentru campare din Retezat, fiind relativ aglomerat datorită faptului că se poate ajunge cu maşina. După ce trecem podeţul peste râul Peleaga, începem să urcăm spre Plaiul Mic, la început prin pădure apoi prin jnepeniş. Deşi abrupt, urcuşul este relativ scurt, astfel că vom ajunge curând în şaua Plaiul Mic, loc de intersecţie a mai multor trasee. Spre dreapta traseul merge către Piatra Iorgovanului, iar în faţă coboară la cabana Buta.
Noi vom merge însă către stânga, într-un urcuş lent printre jnepeni. Părăsim curând jnepenii şi urcăm tot mai abrupt către Păpuşa Custurii. Spre nord, o privelişte absolut senzaţională către creasta nordică cu un aspect pestriţ, atât de specific Retezatului. Deşi ceva nori, putem distinge cu uşurinţă multe din vârfurile "cu nume" din creasta nordică. Trecem pe lângă vârful Păpuşa Custurii şi urcăm pe vârful Custura nu înainte de a fi lătraţi puţin de câinii unei turme de oi. Facem o mică pauză pe vârf, peisajul ce se deschide de aici în toate direcţiile fiind impresionant. Spre nord-est, într-o căldare glaciară, odihnesc tăurile Custurii. Câteva fotografii şi plecăm iarăşi la drum. Începem să coborâm către şaua Custurii loc de întâlnire cu traseul ce urcă de la Stâna din Râu.
Din şaua Custurii traseul urcă pe vârful Păpuşa Mică, fără a ajunge însă exact pe vârf, apoi coboară în Spintecătura Păpuşii, o zonă mai dificilă ce trebuie parcursă cu atenţie. Urcuşul pe vârful Păpuşa Mare nu este dificil ci doar abrupt şi istovitor. Pe vârf însă suntem înconjuraţi de ceaţă, ceea ce reduce vizibilitatea la câţiva metri. Facem totuşi o poză de palmares şi cum ceaţa pare bine aşezată şi fără gând de plecare, plecăm noi în coborâre până în şaua Pelegii. Nici aici vremea nu e prea plăcută, vânt şi ceva burniţă, dar ne adăpostim cumva după un mal de pământ pentru o pauză de prânz. După pauză avem iarăşi de urcat, de această dată pe vârful Peleaga. Nici acest urcuş nu e prea "prietenos" care împreună cu vremea urâtă îl face şi mai dificil parcă.
Pe vârful Peleaga lume multă deşi vizibilitatea e foarte redusă. O nouă fotografie de palmares apoi începem să coborâm spre lacul Bucura pe valea Berbecilor. Ceaţa rămâne în urmă şi avem din nou ocazia să admirăm peisajul, acum cu deschidere către vârfurile Retezat, Bucura şi Judele. Coborârea până la lac are doar o porţiune ceva mai abruptă fără să fie prea dificilă, cel puţin la coborâre. Finalul traseului ne scoate lângă izvorul de unde se aprovizionează cu apă cei campaţi la lacul Bucura. Încheiam astfel o excursie superbă, chiar dacă nu în condiţii meteo perfecte, condiţii greu de "prins" mai ales vara. Ziua următoare am "migrat" către cabana Pietrele unde n-am cazat într-o căsuţă, care nu oferă prea mult dar te fereşte de vânt şi ploaie care nu a întârziat să apară.
Albumul foto complet realizat în Retezat se găseşte la : Retezat 2007 (vezi album ...)