Retezat 2005
Şi anul 2005 a fost cu ceva ghinion în ce priveşte vremea. Spre deosebire însă de anul precedent, nu am mai fost surprinşi de vreme, dar nici nu am reuşit să facem mare lucru din ce ne propusesem de acasă. După o primă excursie reuşită, a început ploaia care nu a mai vrut să se oprească mai multe zile. Şi ca să merg prin ploaie sau ceaţă doar de dragul de a merge, nu m-a tentat, mai ales că multe din traseele propuse le ştiam din anii precedenţi. Şi ca să fie "oftica" mai mare, era prima oară după mulţi ani când reuşeam să strângem o echipă mai numeroasă. Aşa că am petrecut mai mult timp în sala de mese a cabanei decât pe munte. Era de fapt şi ultima "întâlnire" cu cabana Pietrele, care avea să ardă în anul următor, lovită şi ea de un blestem ce a afectat multe cabane în România. Singura realizare din 2005 a fost aceea că era pentru mine, primul an când treceam la fotografia digitală. N-au fost prea multe fotografii, din cauză că păstram spaţiu de stocare şi pentru celelalte ieşiri care din păcate nu s-au mai realizat.
1. valea Stânişoarei - şaua Retezat - Retezat - Bucura I - Poarta Bucurei - tăul Porţii - curmătura Bucurei
1. valea Stânişoarei - şaua Retezat - Retezat - Bucura I - Poarta Bucurei - tăul Porţii - curmătura Bucurei
Traseul pe care am reuşit să-l realizăm în prima excursie, a fost unul în mini-circuit şi care viza mai multe puncte de interes : vârfurile Retezat şi Bucura I dar şi ceva lacuri şi tăuri de pe traseu. Plecăm de la cabană pe valea Stânişoarei, şi după urcuşul "stresant" prin pădure, ajungem curând în zona jnepenişului şi a pajiştei alpine. Aici urcuşul este parcă mai domol, şi vom continua să urcăm pe valea largă, având culmea Stânişoarei în stânga şi pe cea a Lolaiei în dreapta. În faţa noastră, vârful Bucura I domină peisajul. Ajungem la lacul Stânişoara, unde facem un prim popas mai serios. De la lac, poteca urcă spre dreapta dar mai abrupt ca până acum, şi ne scoate în creastă în Şaua de Vară. În faţă avem Rezervaţia Ştiinţifică pe care o putem admira dar de la distanţă, accesul fiind interzis, iar în stânga poteca duce către vârful Bucura I.
Noi vom urca însă înspre dreapta pe vârful Retezat, un urcuş abrupt şi dificil pe alocuri, fiind nevoiţi să "ţopăim" pe bolovanii imenşi specifici acestor munţi. Urcarea se termină într-o zonă ceva mai largă, vârful în sine fiind destul de plat (retezat !). Priveliştea ce se deschide de jur împrejur este superbă. De la vârful Mare până la vârful Judele vedem toată creasta nordică. Reuşim să ne adunăm cu toţii pe vârf şi să facem câteva fotografii de palmares dar şi cu peisajul ce ne înconjoară. Cum mai avem destul de mers, începem să coborâm, coborâre la fel de istovitoare ca şi urcarea. Ne regrupăm în Şaua de Vară, apoi plecăm pe traseul de creastă către vârful Bucura I. În apropierea vârfului vom face şi pauza de prânz. La "picioarele" noastre Rezervaţia în care distingem lacurile (tăurile) Ştirbu şi Gemenele dar şi altele ceva mai mici.
După pauză ne continuăm drumul (poteca !), acum în urcare pe vârful Bucura I. La câţiva metrii de vârf poteca virează către dreapta şi începe să coboare spre şaua Poarta Bucurei. Deşi pe vârf e ceaţă, mă abat până acolo şi cu greu reuşesc o fotografie. Revin şi eu în poteca ce coboară până în Poarta Bucurei, de unde aceasta părăseşte creasta din cauza unei porţiuni dificile (custură), şi coboară până la Tăul Porţii, tău ce se află la cea mai mare altitudine din Retezat şi cred că din România. Şi aici peisajul e excelent, vârful Judele ce se reflectă în Tăul Porţii fiind un "foto tapet" celebru. Deşi s-a înnorat, vremea e încă favorabilă şi ca să nu avem surprize neplăcute, ne grăbim să plecăm. De la Tăul Porţii vom mai coborî până în apropierea lacului Bucura de unde poteca începe să urce încet către Curmătura Bucurei, ultima porţiune fiind puţin mai abruptă.
Ne oprim pentru o scurtă pauză şi în şaua Curmătura Bucurei mai ales pentru fotografii, apoi începem coborârea pe valea Pietrele, coborâre ce ne va duce în final înapoi la cabana Pietrele. O excursie reuşită pe o vreme bună, după care am zis că merităm o zi repaus în jurul cabanei. Zilele ce au urmat au fost total nefavorabile oricărei excursii pe munte. A plouat foarte mult sau când ploaia se mai oprea, ceaţa îi lua locul, făcând orice încercare de excursie dacă nu imposibilă cel puţin inutilă. După mulţi ani petrecuţi pe munte ştiam că pe o astfel de vreme e mai bine să aştepţi decât să umbli "bezmetic" pe munte. Din păcate, ploaia s-a dovedit mai de durată decât am fost noi dispuşi să aşteptăm, astfel că după câteva zile petrecute pe lângă cabană am renunţat şi ne-am retras. Fotografiile se găsesc în albumul : Retezat 2005 (vezi album ...)