Făgăraş 2001
Revenim în Făgăraş, cu intenţia de a mai "acoperi" încă o porţiune din creastă. Cum am mai spus şi altădată, parcurgerea integrală a crestei într-o singură încercare nu m-a fascinat niciodată. Una că sunt nevoie de condiţii de vreme favorabilă pe o perioadă mai lungă (destul de greu de nimerit) şi un al doilea motiv ar fi acela că nici nu am avut cu cine să mă aventurez în aşa încercare. Nu ar fi de neglijat şi faptul că multe din traseele de acces sau coborâre din creastă sunt şi ele demne de luat în seamă. În 2001, după o "repriză" de Retezat am ajuns în Făgăraş cu intenţia de a parcurge porţiunea dintre Bâlea Lac şi vf.Moldoveanu.
1. Bâlea Lac - şaua Capra - Fereastra Zmeiilor - Arpaşul Mare - lacul Podul Giurgiului - cabana Podragu
2. cabana Podragu - Podul Giurgiului - Corabia - Viştea Mare - Moldoveanu
1. Bâlea Lac - şaua Capra - Fereastra Zmeiilor - Arpaşul Mare - lacul Podul Giurgiului - cabana Podragu
2. cabana Podragu - Podul Giurgiului - Corabia - Viştea Mare - Moldoveanu
Excursia porneşte de la Bâlea Lac unde am ajuns cu maşina şi unde ne mai întâlnim cu alţi prieteni pentru a merge împreună. Traseul urcă prin stânga lacului şi urcă abrupt în serpentine scurte până în şaua Capra. Ajunşi acolo, privim pentru ultima dată peste lacul Bâlea şi valea Bâlei în care şerpuieşte Transfăgărăşanul. De aici se desprinde în stânga poteca ce urcă până pe vârful Vânătoarea lui Buteanu, un vârf demn de luat în seamă având în vedere că depăşeşte 2500 m. Noi însă vom coborî înspre lacul Capra, pe care îl ocolim prin stânga. Trecem pe lângă obeliscul ce se găseşte pe malul lacului dar şi pe lângă numeroase corturi aflate aici, lacul Capra fiind unul din punctele de campare preferate de cei ce nu vor să părăsească traseul de creastă.
Traseul face un ocol larg pe piciorul sudic al vârfului Vânătoarea lui Buteanu, apoi coborâm sub vârful Vârtopel. De aici traseul urcă iar, pe poala vârfului Vârtopel în mai multe reprize, finalul fiind în şaua unde se găseşte "Fereastra Zmeiilor". Spre sud se găseşte refugiul omonim, iar mai jos zărim varianta argeşeană a Transfăgărăşanului ce urcă pe valea Capra. De la "Fereastra Zmeilor" există două variante de traseu : una pe la vf.Arpaşul Mic şi una pe la lacul Podrăgel, ultima fiind mai uşoară dar şi mai puţin interesantă. Continuăm traseul de creastă ce străbate în continuare o custură numită "La trei paşi de moarte", mai puţin periculoasă decât îi spune numele, dar fără a fi uşoară. Pe vreme bună şi cu atenţie sporită, poate fi parcursă fără prea mari emoţii.
După custură, traseul va ocoli prin stânga (nord) vârful Arpaşul Mic, foarte spectaculos dar probabil nu şi uşor de urcat. Un ultim urcuş scurt şi abrupt, ne scoate din nou în linia crestei, unde se află monumentul Nerlinger. Urmează o porţiune ceva mai lejeră, care urcă uşor pe vârful "La Parul de fier". După coborârea de pe acesta din urmă, vom urca ceva mai abrupt şi mai lung pe vârful Arpaşul Mare. În apropierea vârfului, poteca virează către dreapta, trecând printre vârful amintit şi vârful Mircii. Ocolim vârful Mircii până pe partea cealaltă (estică), de unde vom începe coborârea către lacul Podul Giurgiului. Coborârea este abruptă şi ne pune binişor la încercare rezistenţa fizică, mai ales genunchii.
Urmează o pauză la lacul Podul Giurgiului, un lac nu foarte mare, dar preferat de mulţi ca loc de campare în creastă. Reluăm excursia, cu o urcare piezişă pe poala sudică a vârfului Podragu. Ajungem în şaua Podragului, de unde se vede deja cabana Podragu si lacurile ce o însoţesc. Coborârea până la cabană pare relativ simplă şi scurtă, dar în realitate e mai grea decât pare (obositoare). Punctul final pe ziua respectivă fiind cabana Podragu, nu mai zăbovim şi începem să coborâm. Ajungem la cabană unde ne vom caza, apoi după puţină relaxare avem timp şi de câteva poze. Condiţiile de cazare şi masă la cabana Podragu nu sunt dintre cele mai grozave, dar trebuie să ţinem cont că este cea mai înaltă cabană din Făgăraş şi inclusiv lemnele de foc sunt cărate cu măgăruşi din vale.
Următoarea zi am plecat către vârful Moldoveanu, de această dată intr-o excursie dus-întors deci cu un minim de bagaje. De la cabana Podragu urcăm în şaua Podragu, unde ne întâlnim cu traseul de creastă. Continuăm spre stânga, poteca urmărind cota de nivel pe sub vârful Tărâţa, apoi ocolim larg spre dreapta vârful Podul Giurgiului. Coborâm puţin spre vârful Corabia care va fi urcat doar parţial. Vom ajunge curând în şaua Orzănelei de unde începem un urcuş mai dificil şi mai abrupt ca până acum până pe vârful Viştea Mare. Peisaj superb atât spre vest de unde venim, dar şi spre est unde continuă poteca de creastă. Aflat în "umbra" vecinului Moldoveanu, vârful Viştea Mare este mai puţin cunoscut chiar şi printre iubitorii de munte, deşi este al treilea vârf din România ca înălţime !
De aici va fi necesar să ne abatem puţin din traseul de creastă şi mergem către vârful Moldoveanu de care ne desparte Portiţa Moldoveanului. Ajungem în final pe vârful Moldoveanu, cel mai înalt vârf din România ! Spre deosebire de vizita anterioară din 1997, vremea este frumoasă cu cer senin, ceea ce ne permite să admirăm întreaga panoramă. Pe vârf, lume multă ce profită de vremea superbă, şi cu greu reuşeşti să faci o poză fără "intruşi". Nu are rost să zăbovim prea mult, astfel încât plecăm înapoi către cabana Podragu, pe acelaşi traseu pe care am venit. Vom încheia ziua la cabana Podragu, mulţumiţi de reuşita din această zi.
Ultima zi are ca scop revenirea la Bâlea Lac, unde am lăsat maşinile. Vom reveni însă pe un alt traseu decât cel iniţial, şi anume pe la lacul Podrăgel. Traseul este oarecum paralel cu cel de creastă, şi vom urca şi coborî piciorul nordic al vârfului Podragu, apoi acelaşi lucru şi cu piciorul nordic al vârfului Arpaşul Mare. Ne vom intersecta cu traseul de creastă la "Fereastra Zmeilor".
Ultima zi are ca scop revenirea la Bâlea Lac, unde am lăsat maşinile. Vom reveni însă pe un alt traseu decât cel iniţial, şi anume pe la lacul Podrăgel. Traseul este oarecum paralel cu cel de creastă, şi vom urca şi coborî piciorul nordic al vârfului Podragu, apoi acelaşi lucru şi cu piciorul nordic al vârfului Arpaşul Mare. Ne vom intersecta cu traseul de creastă la "Fereastra Zmeilor".
Această variantă ocolitoare, merită parcursă o dată dar atât, nefiind prea spectaculoasă şi nici suficient de uşoară. Este o opţiune cred atunci când vremea nefavorabilă ne obligă să evităm custura "La Trei paşi de moarte". De la "Fereastra Zmeilor" traseul este identic cu cel iniţial. Ajunşi la maşini, vom coborî până la Bâlea Cascadă unde vom instala corturile.