Retezat 2001
Revenim după trei ani în Retezat, care oferă posibilitatea ca dintr-un singur loc, respectiv cabana Pietrele, poţi face mai multe trasee, fără a fi nevoit să cari tot echipamentul cu tine. Este un avantaj de care profită în special cei ce preferă să se cazeze în cabană sau să folosească cortul doar în zona ferită a cabanei Pietrele. Sigur că acest lucru are dezavantajele lui, fiind limitaţi la anumite trasee (creasta nordică), la celelalte o singură zi nu poate fi de ajuns pentru a le atinge obiectivele. Mai există şi varianta (încercată !) de a combina cazarea la cabana Pietrele cu o cazare mai scurtă (2-3 zile) la lacul Bucura de unde avem posibilitatea să ajungem (şi să ne întoarcem !) într-o singură zi oriunde dorim. Dacă dorim să ajungem totuşi şi în zona Retezatului sudic (de ex. Piatra Iorgovanului) va fi necesar să ne cazăm totuşi undeva mai aproape : cabana Buta sau în Poiana Pelegii cea din urmă oferind avantajul că se poate ajunge şi cu maşina.
1. valea Rea - şaua Pelegii - Păpuşa - şaua Zănoagelor - Galeşu - Tăul dintre brazi
2. valea Pietrele - curmătura Bucurei - Bucura II - Bucura I - şaua de Vară - valea Stânişoarei
3. valea Pietrele - curmătura Bucurei - tăul Porţii - tăul Agăţat - şaua Judele
1. valea Rea - şaua Pelegii - Păpuşa - şaua Zănoagelor - Galeşu - Tăul dintre brazi
2. valea Pietrele - curmătura Bucurei - Bucura II - Bucura I - şaua de Vară - valea Stânişoarei
3. valea Pietrele - curmătura Bucurei - tăul Porţii - tăul Agăţat - şaua Judele
Prima ieşire am dorit să o facem pe un traseu ce prezenta mai multe noutăţi : valea Rea şi vf.Păpuşa. Traseul pleacă din faţa cabanei Pietrele şi urmăreşte puţin timp poteca ce duce pe valea Pietrele. Curând însă vom părăsi acest traseu, şi coborâm înspre stânga până la albia râului Pietrele pe care îl vom traversa. De aici începem să urcăm în serpentine prin pădure, o porţiune abruptă şi obositoare, care "încalecă" culmea Pietrele. Acest urcuş se domoleşte abia după ce ieşim din pădure, şi continuăm urcarea pe valea Rea. Poteca printre jnepeni şi ierburi înalte, are în stânga culmea Valea Rea iar în dreapta culmea Pietrele. Vom ajunge astfel la tăurile din Valea Rea, unde facem şi o mică pauză pentru poze.
Continuăm să urcăm până în şaua Plelegii, în dreapta noastră parţial învăluiţi în ceaţă, îşi fac apariţia Colţii Pelegii. Am ajuns în creasta nordică. În dreapta impunător, vf.Peleaga iar în stânga vârful aproape geamăn vf.Păpuşa. În faţă, ceva mai jos, lacul Peleaga, iar în plan îndepărtat vf.Custura. Urmează un nou urcuş, de această dată mai dificil până pe vârful Păpuşa. Din păcate vremea nu prea favorabilă, ne învăluie în ceaţă, făcând urcuşul pe acest vârf să fie doar unul de palmares, fără posibilitatea de a admira peisajul. Nu pierdem prea mult timp şi coborâm înapoi în şaua Pelegii şi de aici spre tăurile din Valea Rea.
După o scurtă pauză de masă, ne continuăm drumul, de această dată într-un urcuş relativ uşor până în şaua Zănoagelor. De aici începem să coborâm, în stânga noastră Zănoagele, trei la număr, sunt aşezate în trepte. Mai jos dar şi mult mai mare ne aşteaptă lacul Galeşul la care vom ajunge în curând. O nouă pauză pe malul lacului, ne permite să aruncăm o privire împrejur, spre vf.Mare sau spre profilul zimţat al Porţilor Închise. Tot de aici o potecă urcă până în şaua Vârful Mare şi mai departe urmăreşte traseul de creastă până la poiana fostei cabane Baleia. Noi însă vom urma poteca ce coboară pe valea Galeşului, la început printre ierburi şi jnepeniş, apoi prin pădure.
Ajungem la indicatorul ce ne trimite către Tăul dintre Brazi, un tău deosebit de frumos, fiind printre puţinele tăuri înconjurate de brazi. Nu sunt sigur, dar e posibil să fie şi singurul de acest gen, celelalte tăuri fiind situate la altitudini mai mari şi unde nu mai cresc brazii. Cum suntem în grafic cu timpul, mai zăbovim puţin să facem şi ceva poze. De aici coborârea până la cabana Pietrele nu e dificilă ci doar obositoare după o zi destul de plină.
A urmat un traseu care dorea să aducă alte noutăţi în palmaresul nostru : vârfurile Bucura I şi Bucura II. Şi ca să nu fie prea plictisitor am ales tot varianta în circuit : urcare pe valea Pietrele şi coborâre pe valea Stânişoarei. Urcuşul pe valea Pietrele, aşa cum a mai fost descris şi în alte excursii, prezintă doua porţiuni mai dificile şi anume prima parte prin pădure şi ultima de la lac până în Curmătura Bucurei. În rest traseul este relativ uşor. Odată ajunşi în Curmătura Bucurei, urmăm traseul din dreapta ce se îndreaptă spre vf.Bucura II. Poteca este relativ dificilă, fiind nevoiţi să străbatem o porţiune plină de bolovani imenşi specifici Retezatului.
Poteca va ocoli însă pe la poale vf.Bucura II şi abia în apropierea vf.Bucura I vom începe să urcăm iarăşi. Vârful Bucura I va fi însă urcat exact până pe vârf, fără să fie şi prea dificil. Lume multă adunată pe vârf, dar din păcate şi o ceaţă rebelă ce ne oferă cu zgârcenie câte o "fereastră" de vizibilitate către vf.Retezat spre nord, lacul Bucura spre sud sau vf.Peleaga spre est. Părăsim vârful şi începem coborârea, ceva mai abruptă la început, şi ne îndreptăm către vf.Retezat. Poteca urmează culmea ce leagă vârfurile Bucura I şi Retezat şi trece mai întâi prin şaua de Iarnă, în stânga noastră în Rezervaţia Stiinţifică, lacurile Ştirbu şi Gemenele.
Vom ajunge astfel în şaua Retezatului (şaua de Vară), de unde începe urcuşul pe vârful Retezat. Cum ceaţa a apărut iarăşi, renunţăm la a mai urca pe vârf şi începem coborârea spre lacul Stânişoara. Ajunşi la lac, continuăm să coborâm , acum pe valea Stânişoarei, o bucată bună prin gol alpin până la intrarea în pădure unde ne ajunge din urmă o ploaie de vară. Deşi prin pădure, traseul ce-l mai avem de parcurs, nu ne va feri complet de ploaie până vom ajunge înapoi la cabană. Dar cum ploile fac şi ele parte din "surprizele" ce ţi le oferă muntele, vom uita repede acest episod final la adăpostul "călduţ" al cabanei.
Ultima ieşire din 2001 în Retezat, nu reprezenta o noutate, dar cum până la lacul Zănoaga fusesem cu exact 20 de ani în urmă, îmi era greu să-mi amintesc ceva. Şi cum toată lumea lăuda traseul respectiv ca fiind foarte frumos, am hotărât că merită încercat. Cum plecarea s-a făcut tot de la cabana Pietrele, am reuşit să ajungem doar până în şaua Judele, până la lacul Zănoaga fiind cam greu de ajuns cu întoarcere tot la cabana Pietrele. Parcurgem aşadar încă o dată traseul de pe valea Pietrele până în Curmătura Bucurei. O poză cu lacul, apoi coborâm înspre acesta.
Coborârea se opreşte însă la lacul Bucurel, de unde poteca se bifurcă, noi urmând spre dreapta în urcare, pe cea ce duce la tăul Porţii. Din câte ştiu eu este şi cel mai "înalt" tău din Retezat deşi adâncimea lui nu este mare şi putem zări cu uşurinţă fundul apei. Peisaj foarte frumos, vârful Judele oglindindu-se în apa tăului. Ocolim tăul prin stânga, la capătul lui ne vom întâlni cu poteca ce urcă spre Poarta Bucurei şi vârful Bucura I. Noi vom coborî însă printre bolovani imenşi, către un alt tău şi anume tăul Agăţat.
De la tăul Agăţat, poteca urcă tot mai abrupt uneori cu aspect de brână. Ne îndreptăm spre şaua Judele dar peisajul ce se deschide sub noi este tot mai spectaculos. Vârful Peleaga domină imensa căldare glaciară în care se găseşte lacul Bucura, iar ceva mai aproape "salba" de lacuri cu nume de fete : Florica, Viorica, Ana, Lia a căror ape se revarsă din unul în altul. Deasupra acestora culmea zimţată a Slăveiului. Ajungem cu ceva efort în şaua Judele, prilej de a admira împrejurimile atât spre valea Bucurei dar şi spre vârful Retezat şi vârful Judele. Dincolo de şea zărim în depărtare "oglinda" lacului Zănoaga iar ceva mai spre sud Piatra Iorgovanului din Retezatul Sudic.
Cum până la lacul Zănoaga ar mai fi fost destul de mers, vom opri "înaintarea" şi vom parcurge în sens invers traseul pe care am venit. Norocul a fost de partea noastră de această dată fiind însoţiţi de soare pe tot parcursul zilei. Cu aceasta încheiam o nouă aventură în munţii Retezat care continuă să ne surprindă la fiecare nouă întâlnire.