Făgăraş 1998
După experienţa din Retezat aproape reuşită a urmat o scurtă incursiune în Parâng. De la capătul telescaunului (Parângul Mic) am trecut peste Cârja, Stoiniţa şi Gemănare până pe vârful Parângul Mare. Vremea însă nu a fost tocmai favorabilă (ceva ceaţă). În drum spre casă am ajuns şi în Făgăraş, fără mari pretenţii de trasee.
1. Bâlea Lac - vf. Iezerul - şaua Paltinei - curmătura Bâlei - valea Doamnei
1. Bâlea Lac - vf. Iezerul - şaua Paltinei - curmătura Bâlei - valea Doamnei
În Făgăraş, nu ştiu exact de ce, toată lumea vrea să parcurgă creasta de la un capăt la altul şi atât. Mai grav e că au această ambiţie chiar şi cei care merg pentru prima oară în Făgăraş, şi rămân foarte miraţi că nu reuşesc să parcurgă mai mult de jumătate din creastă. O astfel de reuşită necesită mai mulţi factori care trebuiesc îndepliniţi simultan : pregătire fizică foarte bună, cunoaşterea exactă a locurilor posibile de campare şi a surselor de apă din creastă (sau din apropierea crestei mai exact), planificarea foarte bună a resurselor de hrană şi a echipamentului, şi în special o vreme favorabilă timp de mai multe zile.
Compromiterea a oricărei din aceste condiţii, diminuează considerabil şansa de reuşită. În cel mai bun şi norocos caz e nevoie (cred eu !) de minim 7 zile fără nici o pauză. Dar cum creasta din Făgăraş nu e un tunel cu o intrare şi o ieşire, există varianta mult mai bună (din toate punctele de vedere) de a o parcurge pe porţiuni chiar dacă în ani diferiţi (până la urmă muntele e acelaşi şi peste câţiva ani). Eu cred că această abordare, oferă si avantajul parcurgerii unor trasee care nu le parcurgi urmând doar creasta, trasee deosebit de frumoase şi interesante.
Revenind la 1998, am ajuns până la Bâlea Cascadă cu maşina şi unde ne-am instalat corturile.
De aici am plecat a doua zi într-o plimbare care s-a dovedit foarte interesantă. Am plecat către Bâlea Lac dar nu pe şosea ci pe potecă şi care se parcurge fără prea mare efort. Ajunşi la Bâlea Lac, am rămas puţin surprins (neplăcut !) de 'bazarul' ce e acolo. Lume multă, majoritatea neavând nimic cu muntele. Dar aşa se întâmplă acolo unde se ajunge uşor cu maşina. Cabana veche arsese, se începuse construcţia alteia dar în alt loc decât cel iniţial şi nu era încă terminată (din păcate nici după alţi 10 ani nu era finalizată). Am ajuns la tunelul ce străbate muntele şi am fost curioşi să-l traversăm până în partea cealaltă. Din păcate nu ni s-a părut o experienţă prea plăcută, aşa că am hotărât să nu-l mai parcurgem şi în sens invers.
Singura soluţie rămasă era să revenim la lac dar peste muntele în care este săpat tunelul. Am început astfel să urcăm până în creastă pe unul din acele trasee mai rar abordate (dar nu lipsit de interes). Am ajuns relativ uşor pe creastă, urcuşul meritând tot efortul, panorama ce se deschide de sus fiind superbă. Spre nord Lacul Bâlea şi Transfăgărăşanul, spre vest creasta până la Călţun şi Negoiu iar înspre est creasta până la Viştea şi Moldoveanu. După o pauză necesară, am început coborârea, mai întâi până în şaua Paltinei, apoi până în curmătura Bâlei (şaua Doamnei). De aici nu am mai coborât la lac, ci am coborât înspre stânga pe Valea Doamnei. Traseul ocoleşte pa cealaltă parte Piscul Bâlei şi ajunge în final tot la Bâlea Cascadă.
Deşi nu foarte spectaculos traseul pe Valea Doamnei, este destul de lejer şi plăcut. Încheiem cu această ultimă excursie, aventurile anului 1998, urmând să revenim în 1999 tot în Făgăraş pentru ceva trasee mai ample.