Retezat 1998
Munţii Retezat au fost şi vor rămâne o destinaţie preferată. Dar ca să nu nedreptăţesc alţi munţi, aş putea spune că sunt prea puţini munţi în care nu aş vrea să merg. Fiecare are farmecul şi 'parfumul' propriu care îi fac unici. Anul 1998 a fost un an în care am reuşit să mai convingem câteva persoane să ne însoţească pe munte. Aşa că am pornit cu două maşini la drum, şi am reuşit să ajungem Cârnic în două zile, nu fără ceva peripeţii.
1. cabana Pietrele - lacul Galeşu
2. cabana Pietrele - curmătura Bucurei - Colţii Pelegii - Peleaga - şaua Pelegii - Valea Rea
1. cabana Pietrele - lacul Galeşu
2. cabana Pietrele - curmătura Bucurei - Colţii Pelegii - Peleaga - şaua Pelegii - Valea Rea
Aici am lăsat maşinile şi am început să urcăm către cabana Pietrele. Ajunşi la cabană, ne-am instalat corturile ceva mai sus de cabană printre alte multe corturi. Prima excursie am început-o chiar a doua zi, când am strâns toate bagajele şi am plecat către lacul Galeşu. Traseul pleacă din faţa (fostei) cabanei şi parcurge o bună bucată prin pădure, unde vom traversa râul Pietrele şi apoi râul Galeşu. Abia după traversarea acestui ultim râu vom începe să urcăm cu adevărat, mai întâi tot prin pădure, care cu timpul se răreşte lăsând locul jnepenişului. Cu bagaje multe în spate, traseul e destul de obositor şi suntem nevoiţi să facem mai multe pauze. În apropierea lacului, panta se mai domoleşte, urcuşul fiind mai puţin dificil. Urcăm pe valea Galeşului, având în stânga Culmea Galeşului iar în dreapta Culmea Valea Rea.
Ajungem în sfârşit la Lacul Galeşu, o zonă foarte faină. Privind dinspre coada lacului avem vf.Mare în stânga, Porţile Închise în faţă şi şaua Zănoagelor în dreapta. Ne-am dat jos rucsacii şi am mâncat ceva de prânz, iar în următoarele ore am făcut plajă sub un soare puternic, de am fost nevoiţi să ne ascundem sub jnepeniş la un moment dat. Spre seară vremea a început să se răcească, şi ne-am instalat corturile pentru noapte. Noaptea însă nu a fost prea fericită, faţă de căldura şi acalmia de peste zi, a bătut un vânt recişor dinspre lac. Am fost chiar nevoiţi să ne sculăm la un moment dat şi să întoarcem unul din corturi care era poziţionat nu tocmai inspirat cu faţa spre lac !
După o noapte puţin cam agitată, m-am sculat cu intenţia de a pleca mai departe către lacul Bucura. Din păcate ceilalţi parteneri de excursie nu au mai vrut să audă de dormit în cort pe creastă aşa încât am fost nevoiţi să ne întoarcem la Cabana Pietrele. Ei fiind la prima (din păcate şi ultima) experienţă pe munte nu am vrut să-i lăsăm singuri, deşi ne încurcau destul de serios planurile. Dar Cabana Pietrele poate fi un punct de plecare/întoarcere pentru câteva trasee interesante de o zi, aşa că am regândit totul din acest punct de vedere.
Eram pentru a patra oară în Retezat şi nu reuşisem să ajungem pe vf.Peleaga ! Excursia următoare a vizat exact acest obiectiv. Am plecat de la cabana Pietrele, şi am urcat pe valea Pietrele pe un traseu descris cu altă ocazie deci nu mai insist. Din Curmătura Bucurei nu am coborât către lacul Bucura, ci am mers către stânga pe traseul de creastă. Acest traseu începe cu un urcuş abrupt pe vf.Custura Bucurei. De aici traseul continuă ceva mai lejer pe creastă, trecând pe lângă Colţii Pelegii şi apoi un ultim urcuş pe vf.Peleaga, cel mai înalt din Retezat. Lume multă ca de obicei pe acest vârf, dar ne găsim şi noi o breşă să facem o poză de palmares. De pe vârf peisajul e super, oferind o panoramă aproape completă asupra Retezatului şi nu numai.
Continuăm traseul şi începem coborârea spre şaua Pelegii pe un traseu destul de abrupt. Ajunşi în şea, suntem flancaţi de vârfurile Peleaga şi Păpuşa, vârfuri aproape gemene atât ca înălţime (diferenţă de sub un metru ca altitudine) dar si ca formă. Spre sud, lacul Peleaga iar spre nord o mulţime de lacuri înspre Valea Rea. Noi coborâm spre acestea din urmă, pe malul unuia din ele făcând şi pauza de masă. Ne continuăm coborârea, mai întâi printr-o zonă mai largă şi relativ slab marcată, apoi valea se îngustează şi intrăm curând în pădure. Urmează o coborâre abruptă în serpentine până pe malul râului Pietrele pe care îl traversăm, după care urcăm puţin şi ajungem în traseul ce uneşte Cabana Pietrele cu refugiul Genţiana. În scurt timp vom ajunge şi la Cabana Pietrele.
Un traseu în circuit foarte frumos chiar dacă nu foarte lejer, dar care oferă ocazia de a vedea multe puncte de interes din Retezat. O variantă ar fi şi aceea de a nu coborî pe Valea Rea, ci de la lacurile de sub şaua Pelegii se continuă pe la şaua Zănoagelor iar de acolo se coboară la lacul Galeşul, dar asta presupune un efort în plus. A mai urmat o excursie până pe vf.Retezat prin valea Stânişoarei (evident în altă zi), dar acest traseu a mai fost povestit şi va mai fi cu varianta extinsă aşa că nu mai insist acum.