Piatra Craiului 1996
Reveniţi abia de un an în circuitul montan, în 1996 ne-am propus tot un munte cunoscut : Piatra Craiului. Prezenta unele avantaje pentru situaţia noastră de atunci : se putea ajunge uşor la baza lui cu maşina şi deci o aprovizionare uşoara cu mâncare; se puteau face excursii de o zi fără să fie necesară prezenţa cortului (care oricum nu-l aveam); în caz de vreme nefavorabilă nu erai nevoit să-ţi petreci ziua în cort. Evident pentru cine a fost în Piatra Craiului, ştie că există şi un revers al avantajelor : pierzi o grămadă de energie urcând şi coborând pe trasee, astfel că după două - trei trasee te cam ajunge oboseala.
1. Plaiul Foii - Diana - Brâna Caprelor - Şaua cu Izvor - şaua Padinei Închise - Padina Popii
2. Plaiul Foii - Spârla - La Lanţuri - şaua Grind - La Om - şaua Funduri - Marele Grohotiş
1. Plaiul Foii - Diana - Brâna Caprelor - Şaua cu Izvor - şaua Padinei Închise - Padina Popii
2. Plaiul Foii - Spârla - La Lanţuri - şaua Grind - La Om - şaua Funduri - Marele Grohotiş
Revenirea pe munte în anii '90 a însemnat pentru noi şi un mic şoc în ce priveşte echipamentul : lumea trecuse deja la echipamentul modern ce în vest era deja folosi de mulţi ani. Mai dificil era că se cam schimbase totul (dificil pentru că trebuia un efort financiar pentru schimbare) : apăruseră corturile tip iglu, rucsaci cilindrici, saltele de izopren, ghete impermeabile cu talpa Vibram (sau altele !), echipament tip Polartec, aragaz portabil şi uşor, pelerine de ploaie etc...iar noi înafară de un rucsac şi ăla demodat, cort tip "LITORAL" mare şi greu şi ghete de iarnă nu aveam nimic ! Aveam însă multă dorinţă şi plăcere de a merge pe munte care ne-au ajutat în anii următori să nu pierdem contactul cu muntele şi să ne modernizăm echipamentul.
Revenind totuşi la 1996, am ajuns la Plaiul Foii cu maşina pe acelaşi drum prăfuit de la Zărneşti, şi ne-am instalat dincolo de cabana veche de unde dispăruseră aproape toţi copacii aşa cum îi ştiam în 1981. Corturi multe atât cu excursionişti pentru munte dar şi cu mulţi care erau doar la munte.
Prima excursie, de încălzire, am programat-o intr-o zonă mai puţin dificilă (deci nu uşoară !) şi care ne ducea până în creastă pe la Diana. Traseul pleacă de la cabana Plaiul Foii şi parcurge o porţiune pe drumul forestier ce duce înapoi spre Zărneşti aproape 1 km, după care există un indicator spre dreapta şi intrăm pe o pajişte ce o străbatem înainte de a intra în pădure. Ajunşi în pădure începem urcuşul pe Valea Urşilor, însoţiţi la început de apă care dispare însă relativ repede. Urcuşul este domol la început dar devine tot mai dificil pe măsură ce ne apropiem de refugiul Diana. La momentul respectiv acest refugiu era sub forma unui şopron de lemn dar deja prezenta semne de "vandalism" din partea excursioniştilor certaţi cu bunul simţ.
De la Diana, nu am urcat pe Padina Popii (dreapta), ci prin stânga pe Brâna Caprelor. Această porţiune, până în Şaua cu Izvor, e foarte frumoasă, prezentând şi câteva zone cu aspect de brână care necesită ceva atenţie, chiar dacă nu e periculoasă. Ultima porţiune e mai dificilă de urcat, zona fiind plină de grohotiş şi panta e destul de abruptă. Trebuie avut grijă la cei ce sunt mai jos de noi, uneori din neatenţie putând disloca bolovani, care se rostogolesc cu viteză la vale. Aproape de şa, găsim şi izvorul numit 'la Găvan', care de fapt nici nu e un izvor adevărat, ci o scobitură în peretele de stânca în care se adună apă (potabilă !).
Din Şaua cu Izvor, unde ne întâlnim şi cu poteca ce urcă pe Padina Popii, urcăm până în creastă prin jnepeniş pe un traseu nu tocmai uşor. Ajungem în sfârşit în şaua Padinei Închise, de unde traseul de creastă continuă către dreapta spre vf.Ascuţit şi mai departe. Tot de aici o poteca coboară către cabana Curmătura, iar în stânga o potecă pe creastă către vf.Turnuri. Am încercat să continuăm spre vf.Turnuri dar poteca mi s-a părut neclară, aşa că am renunţat curând şi ne-am întors în şaua din care am plecat. Urmează o pauză bine venită, o poză şi apoi începem să coborâm. Coborâm până la Şaua cu Izvor, iar de aici urmăm traseul din stânga prin Padina Popii.
Acesta este la fel de uşor sau dificil (cum vrem să spunem !) ca şi cel pe care am urcat prin Brâna Caprelor. Există multe porţiuni cu grohotiş instabil, fiind obligaţi uneori la un adevărat 'patinaj'. Spre final există şi o săritoare unde e montat totuşi un 'lanţ', care poate pune probleme celor mici sau celor cu rău de înălţime (care oricum nu prea ar trebui să vină pe aici !). De aici se ajunge curând la Diana de unde începem coborârea prin Valea Urşilor până în drumul ce duce spre Plaiul Foii.
Un traseu plăcut, recomandat începătorilor în Piatra Craiului care îi va pune în gardă cu ce înseamnă acest munte ! Dacă parcurg acest traseu fără probleme, atunci nici alte trasee din Piatra Craiului nu ar trebui să nu le pună probleme tehnice de căţărare sau de efort.
Următoarea 'ieşire' a fost mai 'tare' dar şi mult mai dificilă, ea vizând creasta sudică între şaua Grind şi şaua Funduri. Până la refugiul Spârla, nu sunt prea multe de povestit în afară de faptul că e ceva de urcat mai ales în ultima parte. De la refugiu (încă în varianta veche !) suntem părăsiţi de partea feminină a echipajului din motive de efort (şi bine au făcut !), aşa că rămânem doar în doi.
Un traseu plăcut, recomandat începătorilor în Piatra Craiului care îi va pune în gardă cu ce înseamnă acest munte ! Dacă parcurg acest traseu fără probleme, atunci nici alte trasee din Piatra Craiului nu ar trebui să nu le pună probleme tehnice de căţărare sau de efort.
Următoarea 'ieşire' a fost mai 'tare' dar şi mult mai dificilă, ea vizând creasta sudică între şaua Grind şi şaua Funduri. Până la refugiul Spârla, nu sunt prea multe de povestit în afară de faptul că e ceva de urcat mai ales în ultima parte. De la refugiu (încă în varianta veche !) suntem părăsiţi de partea feminină a echipajului din motive de efort (şi bine au făcut !), aşa că rămânem doar în doi.
În continuare urmează o porţiune emblematică pentru Piatra Craiului, numită 'La Lanţuri' şi care necesită pe lângă o pregătire fizică bunişoară şi ceva abilităţi de căţărare. Zona nu este doar căţărare pe lanţuri, dar are multe porţiuni în care acestea sunt prezente şi de obicei necesare. Pentru cine are sau prezintă simptome de rău de înălţime e bine să nu încerce acest traseu, altfel riscă să rămână blocat (mai ales psihic !) aşa cum am văzut şi întâlnit ! Pentru ceilalţi însă, reprezintă o zonă deosebită pe care nu o vor uita cred niciodată. Porţiunea 'La Lanţuri' se termină în creastă în şaua Grind.
Deşi traseul nostru este spre dreapta (sud), facem o mică incursiune (de palmares) spre stânga până pe vf.La Om. Revenim în şaua Grind, de unde începem traseul de creastă. Când spun traseul de creastă, în Piatra Craiului, este probabil cel mai pe creastă traseu din munţii din România (din ce ştiu eu). Dacă în alţi munţi traseul de creastă ocoleşte uneori vârfurile, în Piatra Craiului rar se întâmplă ca poteca să ocolească vârfurile : explicaţia e şi ea destul de simplă - nici nu ar avea cum, pantele fiind prea abrupte pentru a putea aborda vârful pe la poalele lui (mai ales cele dinspre Nord-Vest !).
Revenind la traseu, acesta urcă şi coboară câteva vârfuri până în şaua Funduri. Deşi obositor, traseul merită acest efort, peisajul fiind greu de descris în cuvinte. Undeva pe acest traseu există şi o potecă (nemarcată) care coboară spre Poiana Închisă, dar greu de observat şi nerecomandată celor ce nu cunosc bine zona. Ajunşi în şaua Funduri, începem să coborâm. Traseul care coboară mai accentuat la început, urmează în sens invers direcţia pe care am venit. De fapt traseul este cumva paralel, dar mult sub cel de creastă, pe ceea ce se numeşte Brâul de Jos. Nici acest traseu nu este lipsit de interes, Ceardacul Stanciului şi Marele Grohotiş fiind două repere bine de menţionat.
De multe ori însă, după urcuşul de 'La Lanţuri' şi traseul de creastă nu ne prea arde de nimic, aşa încât aceste repere sunt bine de abordat venind direct de la Spârla, şi eventual urcat la Poiana închisă (şi nu Poiana Ascunsă cu îi zic greşit unii - deşi e puţin mai 'ascunsă').
Undeva în apropiere de Spârla ne prinde şi o mică rafală de ploaie, lucru care ne-a speriat puţin fiind însă un trăsnet ce a lovit un copac la câţiva zeci de metrii în faţa noastră. Scăpăm doar cu o sperietură, drumul de întoarcere la Plaiul Foii, decurgând fără probleme.
Cam asta a fost pentru 1996, cele două urcări şi coborâri până în creastă, ne-a mai potolit cheful de munte. În drum spre casă am făcut şi primul pas în intenţia de a reînnoi şi moderniza echipamentul : am cumpărat două saltele de izopren şi apoi în primăvara următoare şi un cort tip iglu. Urma să trecem la grupa mare : Făgăraş !! Dar asta în altă poveste.
Undeva în apropiere de Spârla ne prinde şi o mică rafală de ploaie, lucru care ne-a speriat puţin fiind însă un trăsnet ce a lovit un copac la câţiva zeci de metrii în faţa noastră. Scăpăm doar cu o sperietură, drumul de întoarcere la Plaiul Foii, decurgând fără probleme.
Cam asta a fost pentru 1996, cele două urcări şi coborâri până în creastă, ne-a mai potolit cheful de munte. În drum spre casă am făcut şi primul pas în intenţia de a reînnoi şi moderniza echipamentul : am cumpărat două saltele de izopren şi apoi în primăvara următoare şi un cort tip iglu. Urma să trecem la grupa mare : Făgăraş !! Dar asta în altă poveste.