Continuăm cu micro descrierile despre munţii din România. Cum spuneam şi în prima parte, nu doresc să realizez o "monografie" a muntelui respectiv, ci doar să dau câteva repere utile celor cu mai puţină experienţă în excursiile pe munte, dar şi celor ce ajung pentru prima oară pe muntele respectiv. Munţii Parâng - stau ceva mai slab la capitolul superlative, poate ceva mai bine doar la câteva negative : foarte puţine cabane şi refugii. Dar ca să nu fim nedrepţi, nu trebuie să uităm ca deţine un vârf de peste 2500 m, "record" întâlnit doar în patru din munţii noştrii, dar şi cea mai "înaltă" şosea (atenţie nu drum forestier !). Gradul de dificultate al traseelor s-ar încadra în categoria medie- uşoară, fără zone dificile sau periculoase. Configuraţia generală a crestei şerpuieşte larg pe direcţia est - vest, din care se desprind culmi atât înspre nord cât şi înspre. Fiind ceva mai mic decât cel din Făgăraş (cu care se şi aseamănă în multe privinţe), traseul de creastă poate fi străbătut în întregime fără un efort deosebit. Pot fi încercate şi trasee în "circuit", atât de la Obârşia Lotrului dar şi de la Rânca. Accesul în creastă se face de obicei prin Petroşani de unde avem posibilitatea să ajungem cu telescaunul până sub Parângul Mic în extremitatea vestică a crestei. Un alt punct de acces facil ar fi acela de la Rânca pe partea de sud sau de la Obârşia Lotrului pe partea de nord, pentru a ajunge în zona de mijloc a crestei. De fapt Rânca şi Obârşia Lotrului sunt legate de o şosea cu statut de drum naţional dar care arată ca un drum forestier bunişor. Există însă zvonuri că va fi reabilitată. Pentru extremitatea estică a crestei, Curmătura Olteţului, accesul e ceva mai dificil din lipsă de mijloace de transport. Cabanele din Parâng sunt concentrate doar în două zone : sub Parângul Mic şi la Rânca. De fapt nu există cabane în sensul clasic al cuvântului, ci diverse pensiuni şi hoteluri ce pot oferi cazare dar şi de mâncare. Cabană mai "cabană" există la Obârşia Lotrului, dar e departe de creastă şi poate fi folosită ca punct de plecare sau punct final pentru accesul în creastă şi nu ca punct intermediar. Dacă întâlnim puţine cabanele în Parâng, locurile de campare nu sunt o problemă şi nu există nici restricţii. Se recomanda totuşi ca locuri de campare : lacul Roşiile, şaua Ghereşu, lacul Zănoaga Mare, lacul Câlcescu, şaua Iezer, şaua Păpuşa. Evident sunt de preferat cele de pe lângă lacuri, unde vom găsi şi apă. Munţii Piatra Craiului - stau bine la capitolul superlative : cei mai frumoşi, cei mai spectaculoşi, cei mai periculoşi, etc... dar aceste aprecieri sunt de multe ori subiective aşa că las pe fiecare să-i aprecieze. Gradul de dificultate al traseelor se încadrează în zona mediu - dificil, deşi vârfurile nu depăşesc 2300 m. Majoritatea traseelor, atât cel de creastă cât şi cele de acces în creastă, sunt presărate cu zone ce necesită căţărare, uneori ajutaţi de lanţuri, şi de aceea nu sunt recomandate începătorilor dar mai ales celor ce au "rău de înălţime". Configuraţia traseului de creastă este aproape liniară ca şi orientare (aproximativ nord-sud), dar privită din profil este un permanent sus - jos, fiecare vârf fiind urcat şi apoi coborât în şaua ce-l desparte de vârful următor. Mai mult, aceste urcuşuri şi coborâşuri sunt în majoritate abrupte, de unde şi gradul de dificultate mai ridicat atât tehnic dar şi fizic. Avantajul îl constituie faptul că nu este necesar echipament complet, ci doar minimul pentru o tură de o zi, asta însemnând cam 6 - 12 ore funcţie de traseul ales. Accesul în traseul de creastă se face în principal pornind fie de la Plaiul Foii, fie de la cabana Curmătura. La aceste două puncte de acces se ajunge relativ uşor din Zărneşti. Plaiul Foii prezintă avantajul că permite accesul, relativ uşor, către toate traseele, dar şi dezavantajul că e situată la o altitudine ceva mai mică şi va necesita un efort suplimentar pentru a urca şi coborî din creastă. Cabana Curmătura oferă un acces foarte uşor doar în partea nord-estică. Dinspre est există două puncte de acces : şaua Funduri şi şaua Grind. Singura cabană care poate fi considerată pe munte, este cabana Curmătura. Pe lângă aceasta, există cabana (cabanele, pensiunile) de la Plaiul Foii, cabana Garofiţa P.Craiului şi cabana Brusturet, care deşi sunt la poala muntelui, distanţele sunt relativ mici. Pe lângă acestea vom întâlni şi câteva refugii : Diana, Spârla, Funduri, Grind, Ascuţit. În ce priveşte posibilităţile de aprovizionare - reaprovizionare, la Plaiul Foii găsim cam orice de mâncare sau de băut. Locuri de campare sunt numeroase, dar se recomandă cele de pe lângă cabanele şi refugiile menţionate, cu ceva reţineri pentru cele din creastă. Reţinerile se referă la faptul că aici este nevoie de cort bun şi recomandat pentru altitudini mari, în special rezistent la vânt. Trebuie să avem în vedere că în Piatra Craiului apa este o problemă foarte serioasă, şi va trebui să ne gândim bine dacă vrem să campăm lângă refugii, unde sursele de apă lipsesc sau sunt la o distanţă mare.